9.5. MITURILE LGBTQ+ ȘI MIȘCAREA ANTI-LGBTQ

9.5.1. INTRODUCERE

În ciuda faptului că, de-a lungul anilor, normalizarea și acceptarea grupurilor LGBTQ+ au devenit din ce în ce mai frecvente, mai ales în țările mai dezvoltate, reprezentarea unor identități care, în mod tradițional, au fost reduse la tăcere, ascunse, pedepsite sau falsificate din cauza respingerii lor de către societate, este încă asociată cu diverse prejudecăți care s-au stabilit și care împiedică această normalizare.

Apariția și menținerea acestor prejudecăți a fost explicată din diferite perspective. Una dintre cele mai cercetate este esențialismul biologic de gen. Cei care adoptă această poziție susțin că identitățile de gen se bazează pe un substrat biologic și, prin urmare, sunt categorii stabile în timp, care nu pot suferi mutații sau schimbări (Smiler & Gelman, 2008), formând astfel o serie de atribute fixe și naturale (Bastián & Haslam, 2006). Conform acestei perspective, starea biologică a persoanei este cea decisivă, nu ceea ce simte aceasta. Unele teorii susțin că multe persoane heterosexuale și cisgender cred că, dacă o persoană nu este bărbat, va fi femeie, deoarece sunt influențate de credințele prestabilite în societate și de ceea ce este învățat din punct de vedere cultural. Acest lucru îi determină să presupună binarismul de gen care, la rândul său, influențează în mod direct stereotipurile care sunt generate în ceea ce privește persoanele transgender (Gallagher & Bodenhausen, 2021).

Persoanele care au convingeri esențialiste față de un grup consideră că și caracteristicile care definesc acel grup sunt greu de schimbat și, prin urmare, le consideră ca fiind universale (Glazier et al., 2021). Prin urmare, toți oamenii din acel grup ar împărtăși aceeași esență inerentă ființei lor (Rhodes et al., 2012). Cercetări anterioare au constatat că existența acestui tip de convingeri esențialiste despre un grup este asociată cu mai multe prejudecăți față de persoanele care fac parte din acel grup (Glazier et al., 2021), favorizând, de asemenea, apariția stereotipurilor (Rhodes et al., 2012). În acest sens, cercetările arată că, cu cât este mai ridicat nivelul convingerilor esențialiste de gen, cu atât mai mari sunt prejudecățile față de persoanele transgender (Davidson & Czopp, 2014).

Persoanele transgender nu se conformează normelor sociale prestabilite privind genul, ceea ce influențează percepția restului populației față de ele (Gallagher & Bodenhausen, 2021). Același lucru este valabil și pentru alte grupuri LGBTQ+. Acest lucru duce la fenomene precum transfobia, foarte caracteristică persoanelor care nu îi acceptă pe cei care nu se conformează normelor convenționale de gen (Nagoshi et al., 2018), sau la apariția unor prejudecăți față de aceste grupuri (de exemplu, Axt et al., 2021; Prusaczyk & Hodson, 2020; Rad et al., 2019; Wilton et al., 2019).

9.5.2. DEZVOLTAREA SUBIECTULUI

9.5.2.1. Dezmințirea miturilor despre grupurile LGBTQ+

Existența prejudecăților față de grupurile LGBTQ+ a dus la crearea în societate a diferitelor mituri care trebuie să fie înlăturate pentru a facilita normalizarea acestor grupuri.

Mitul 1. Nimeni nu se naște homosexual. Fapt: Asociația Americană de Psihologie (APA) afirmă că „majoritatea oamenilor au un sentiment de alegere redus sau inexistent cu privire la orientarea lor sexuală”. În 1994, APA a scris că „homosexualitatea nu este o chestiune de alegere individuală” și că cercetările „sugerează că orientarea homosexuală apare foarte devreme în ciclul de viață, posibil chiar înainte de naștere”.

Mitul 2: Persoanele homosexuale pot alege să fie heterosexuale. Fapt: Terapia de conversie a fost respinsă de organizații medicale, psihologice, psihiatrice și de consiliere consacrate și de renume. 

Mitul 3: Identitatea transsexuală este o boală psihică. Fapt: Deși identitatea transsexuală nu este în sine o boală, persoanele transsexuale pot avea probleme de sănătate mintală din cauza discriminării și a dezaprobării. Dar aceste boli nu sunt cauza și nu sunt cauzate de identitatea lor transsexuală. Ele sunt rezultatul excluderii sociale și al stigmatizării cu care se confruntă adesea persoanele transgender.

Mitul 4: Elevii sunt prea tineri pentru a-și cunoaște identitatea de gen sau orientarea sexuală. Fapt: Deși concepția de sine a unui copil se poate schimba în timp, acest lucru nu se datorează faptului că acesta își schimbă părerea. Tinerii LGBTQ+ navighează printre multe bariere și norme sociale pentru a-și accepta identitatea queer. Acest lucru nu înseamnă că ei nu își recunosc identitatea de la o vârstă fragedă. Copiii nu trebuie să fie in adolescență sau activi din punct de vedere sexual pentru a-și „cunoaște cu adevărat” identitatea de gen sau orientarea sexuală. Aceasta este o așteptare pe care nu o avem față de elevii heterosexuali și cisgenderi. În realitate, copiii își cunosc de obicei genul de la vârsta de 2 sau 3 ani. Mai mult, cercetările sugerează că permiterea copiilor mici să își alinieze identitatea de gen cu expresia de gen este asociată cu rezultate mentale mai bune în rândul copiilor transsexuali.

Mitul 5: Un copil poate transforma alți copii în homosexuali, fie ei membri ai familiei sau prieteni. Fapt: Orientarea sexuală nu se învață de la semeni. Deși este posibil ca și copiii și adolescenții să se imite sau să se influențeze reciproc, orientarea sexuală nu este ceva ce se învață de la nimeni. Dacă unii copiii care împărtășesc același mediu își fac coming out-ul, acest lucru se va întâmpla pentru că se simt încurajați să o facă, nu pentru că au fost influențați.

Mitul 6: O persoană LGBTQ+ reprezintă un pericol pentru copii. Fapt: Persoanele LGBTQ+ nu sunt mai predispuse la hărțuirea sexuală a copiilor decât oricine altcineva. Atracția sexuală față de copii nu este cauzată de homosexualitate, ci este o tulburare psihiatrică numită pedofilie. Această afirmație tinde să afecteze în special bărbații homosexuali, dar studiile arată că bărbații homosexuali nu sunt mai predispuși să abuzeze sexual copiii decât bărbații heterosexuali (Schlatter & Steinback, 2011). De fapt, Institutul de Cercetare și Prevenire a Hărțuirii Sexuale a Copiilor constată că 90% dintre abuzatorii sexuali de copii vizează copiii familiei și ai prietenilor, iar majoritatea sunt bărbați căsătoriți cu femei (Schlatter & Steinback, 2011).

Mitul 7: Toate persoanele LGBTIQ+ au HIV/SIDA. Fapt: Această afirmație este falsă. HIV/SIDA afectează pe toată lumea, inclusiv persoanele heterosexuale, cisgender și LGBTIQ+, bărbați și femei, în grade diferite, în funcție de caracteristicile epidemiei. În unele regiuni ale lumii, este în primul rând o problemă în cadrul populației heterosexuale. Cu toate acestea, este adevărat că stigmatizarea, discriminarea și excluderea persoanelor LGBTIQ+ duc la lipsa accesului la informații despre HIV și la practici sexuale sigure, la prevenire, testare, tratament, îngrijire și sprijin. Acest lucru face ca persoanele LGBTQ+ (și în special femeile transsexuale) să fie expuse unui risc crescut de infectare cu HIV. Reducerea stigmatizării, eliminarea discriminării și a excluderii și, în consecință, creșterea accesului la servicii reprezintă modalitatea corectă de abordare a epidemiei de HIV pentru toate persoanele, indiferent de orientarea sexuală sau de identitatea de gen.

Mitul 8: Asocierea femeilor transsexuale cu prostituția și marginalizarea. Fapt: Realitatea lor este stereotipată și simplificată, generează ignoranță și poate duce chiar la criminalizare. Lipsa de referiri în mass-media la femeile transsexuale în alte sfere sociale și profesionale alimentează o imagine care este departe de cea reală.

Mitul 9: Este adecvat să te referi la o persoană transsexuală cu numele ei de naștere după ce aceasta și-a ales un nume nou. Fapt: Acest lucru se numește „dead-naming”. Referirea la cineva după numele de naștere poate provoca anxietate în rândul persoanelor trans și invalidează identitatea și experiența unei persoane trans. Deși pot apărea accidente sau inadvertențe, cel mai bine este să le recunoaștem întotdeauna, să învățăm din ele și să ne adresăm unei persoane trans atât prin numele ales, cât și prin pronumele cu care se identifică. Dacă nu-i cunoașteți numele sau pronumele, întrebați pur și simplu: „Care este numele și pronumele cu care te identifici?”.

Mitul 10: Toaletele neutre din punct de vedere al genului sunt destinate exclusiv persoanelor LGBTQ+. Persoanele cis-heterosexuale ar trebui să folosească doar toaletele pentru bărbați sau femei, clar marcate. Fapt: Toaletele neutre din punct de vedere al genului sunt destinate a fi folosite de toată lumea, indiferent de orientarea sexuală, identitatea de gen, expresia sau abilitatea fizică.  

– 9.5.3. SITUAȚII DE DISCRIMINARE LEGATE DE SUBIECT –

Situația 1: copilul meu își face coming out-ul. Pentru unele familii, vestea poate fi dificil de gestionat, în timp ce pentru altele este doar o altă parte a vieții alături de copilul lor. În secțiunea privind cele mai bune practici, descriem câteva sugestii generale care vă vor ajuta să acționați ca persoană de sprijin și de referință pentru copilul dvs. în cazul în care apare această situație.

9.5.4. BUNE PRACTICI

Se recomandă ca toți părinții să se informeze în mod adecvat pentru a fi pregătiți și pentru a ști cum să procedeze cel mai bine atunci când unul dintre copiii lor își face coming out-ul. Mai jos sunt câteva recomandări generale de care puteți să țineți cont:

1. Informați-vă: Încercați să căutați răspunsuri la întrebările dumneavoastră despre diversitatea sexuală/de gen/identitate, astfel încât să vă puteți înțelege mai bine membrii familiei.
2. Fiți atenți la limbajul pe care îl folosiți: Încercați să folosiți un limbaj care să includă persoanele LGBTQ+. De multe ori, folosim cuvinte care sunt folosite în mod obișnuit și este posibil să îl rănim pe membrul familiei noastre fără să ne dăm seama. De exemplu, ar trebui folosit cuvântul homosexual în loc de poponar.
3. Empatizați: Pentru o clipă, puneți-vă în locul membrului familiei dumneavoastră și încercați să înțelegeți prin ce a trecut și prin ce trece acesta. Dacă nu vă puteți imagina, puteți, de asemenea, să îi întrebați direct atunci când va veni momentul.
4. Trimiteți mesaje pozitive: Încercați să creați o atmosferă plăcută și de încredere în casă, ceea ce îl va ajuta pe membrul familiei dumneavoastră să aibă încredere în dumneavoastră și să se simtă sprijinit și mai în largul său în cadrul familiei. De exemplu, vă puteți arăta sprijinul discutând subiecte legate de comunitatea/eventele LGBTQ+.
5. Fiți pregătiți pentru conversație: Una dintre cele mai importante zile pentru persoanele LGBTQ+ este cea în care sunt, în sfârșit, vizibile în cadrul familiei lor, adică atunci când vorbesc despre diversitatea lor sexuală/de gen/identitate. Încercați să fiți pregătiți pentru a-i face să simtă că ceea ce vă spun nu este greșit și că îi înțelegeți și îi susțineți.
6. Sprijiniți-i în tot ceea ce au nevoie: Fiecare persoană este diferită; unii oameni pot avea nevoie de o îmbrățișare; alții pot avea nevoie să îi însoțiți la o asociație pentru că au nevoie de consiliere. Spuneți-le că le veți fi alături pentru orice au nevoie.
7. Găsiți sprijin pentru dumneavoastră. Atunci când copilul își face coming out-ul, este important să căutați sprijin pentru voi înșivă, pentru că și voi sunteți pe cale să începeți o călătorie.

9.5.5. REFERINȚE

Axt, J. R., Conway, M. A., & Buttrick, N. R. (2021). Implicit Transgender Attitudes Independently Predict Beliefs About Gender and Transgender People. Personality and Social Psychology Bulletin, 47 (2), 257-274.

Bastián, B., & Haslam, N. (2006). Psychological essentialism and stereotype endorsement. Journal of Experimental Social Psychology, 42(2), 228–235.

Davidson, M., & Czopp, A. (2014). Too close for comfort: The moderating role of essentialism in transprejudice. Poster presented at the 2014 Society for Personality and Social Psychology meeting, Austin, TX.

Gallagher, N., & Bodenhausen, G. (2021). Gender essentialism and the mental representation of transgender women and men: A multimethod investigation of stereotype content. Cognition, 217, 104887.

Glazier, J., Gomez, E., & Olson, K. (2021). The Association Between Prejudice Toward and Essentialist Beliefs About Transgender People. Collabra: Psychology, 7(1).

Nagoshi, C. T., Cloud, J. R., Lindley, L. M., Nagoshi, J. L., & Lothamer, L. J. (2018). A Test of the Three-Component Model of Gender-Based Prejudices: Homophobia and Transphobia Are Affected by Raters’ and Targets’ Assigned Sex at Birth. Sex Roles, 80, 137–146.

Prusaczyk, E., & Hodson, G. (2020). The Roles of Political Conservatism and Binary Gender Beliefs in Predicting Prejudices Toward Gay Men and People Who Are Transgender. Sex Roles, 82, 438–446.

Rad, M. S., Shackleford, C., Lee, K. A., Jassin, K., & Ginges, J. (2019) Folk theories of gender and anti-transgender attitudes: Gender differences and policy preferences. PLOS ONE 14(12): e0226967

Rhodes, M., Leslie, S., & Tworek, C. (2012). Cultural transmission of social essentialism. Proceedings of the National Academy of Sciences, 109(34), 13526–13531.

Schlatter, E., & Steinback, R. (2011). 10 anti-gays myths debunked. Intelligence report.

Smiler, A., & Gelman, S. (2008). Determinants of Gender Essentialism in College Students. Sex Roles, 58 (11–12), 864–874.

Wilton, L. S., Bell, A. N., Carpinella, C. M., Young, D. M., Meyers, C., & Clapham, R. (2019). Lay Theories of Gender Influence Support for Women and Transgender People’s Legal Rights. Social Psychological and Personality Science, 10(7), 883–894.