11.1. GLUME ȘI MICROAGRESIUNI HOMO/TRANS/BIFOBE

11.1.1. INTRODUCERE

Pentru a crea un mediu sigur, este important să se folosească un limbaj incluziv. Ar trebui să fim întotdeauna capabili să ne gândim dacă ceea ce spunem rănește pe cineva. Atât profesorii, cât și colegii pot face uneori glume homofobe/transfobe sau pot folosi nume/insulte homofobe/transfobe ca mijloc de umilire și de intimidare. Aceste insulte sunt adresate diferiților elevi, indiferent de identitatea lor. Prevalența acestor „glume” și insulte creează un mediu ostil și nesigur, iar fiecare diferențiere de la normă poate fi văzută de elevi ca fiind nedorită, ceea ce le limitează dezvoltarea sănătoasă și percepția diferențelor dintre oameni ca fiind normale și îmbucurătoare.

Insultele și glumele sunt adânc înrădăcinate în orice cultură dată prin funcționarea stigmatizării care operează la mai multe niveluri:

• Nivelul instituțional: discriminare structurală, legi, norme, tradiții, limbă, mass-media

• Politicienii ar trebui să abroge legile homo/transfobe (căsătoria exclusiv pentru bărbați și femei, sterilizarea forțată a persoanelor trans*).

• Nivelul interpersonal: discriminare interpersonală, violență în relații, hărțuire, discursuri de ură, glume homo/trans/bifobe.

• Cu toții ar trebui să fim mai atenți la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Dacă vedem violență împotriva persoanelor LGBTQ+, ar trebui să le luăm apărarea.
• Părinții și profesorii trebuie să creeze un spațiu sigur pentru copiii și tinerii LGBTQ+.
• Există o toleranță zero pentru orice fel de discriminare și violență. Trebuie să se intervină pentru a pune capăt intimidării.

• Nivel individual: homo/bi/transfobie internalizată, probleme de sănătate mintală, negarea propriei identități.

• Trebuie să fim conștienți de tipul de probleme și provocări specifice cu care se pot confrunta tinerii LGBTQ+ din cauza normelor sociale și a stigmatizării identității lor.

„Școlile trebuie să ofere un mediu de învățare sănătos și sigur. Fiecare elev care frecventează școala trebuie să se poată dezvolta la potențialul său maxim, în siguranță față de orice formă de hărțuire sau violență. Măsurile de incluziune și de sprijin pot fi deosebit de utile pentru a preveni ca elevii transsexuali și non-binari să se confrunte cu bullying, hărțuire, discriminare, homofobie, transfobie sau excludere.” (Gouvernement du Québec 2021)

11.1.2. DEZVOLTAREA SUBIECTULUI

Homofobia este „orice atitudine negativă care poate duce la respingerea directă sau indirectă și la discriminarea persoanelor lesbiene, homosexuale sau bisexuale, sau a persoanelor de orice altă orientare sexuală sau a oricărei persoane a căror înfățișare sau comportament nu este conform cu stereotipurile asociate cu sexul atribuit la naștere” (Gouvernement du Québec, 2021).

Transfobia este „orice atitudine negativă care poate duce, direct sau indirect, la respingerea și discriminarea persoanelor trans sau a oricărei persoane a căror înfățișare sau comportament nu este conform cu stereotipurile masculine sau feminine asociate cu sexul care le-a fost atribuit la naștere. Folosirea intenționată a pronumelor sau a prenumelui greșit, fie în prezența sau în absența persoanei în cauză, este un exemplu de transfobie” (Gouvernement du Québec 2021).

Termenul imprecis de homofobie este în prezent relativ răspândit și poate fi considerat un „termen vernacular” care descrie prejudecățile și diferitele forme de intoleranță legate de discriminarea și stigmatizarea persoanelor non-heterosexuale. Treptat, din homofobie au fost derivați termenii de bifobie și transfobie pentru a descrie forme specifice de prejudecată împotriva acestor grupuri. Deși termenul conotează „fobie”, adică teamă, nu este corect din punct de vedere tehnic în această privință și, prin urmare, este mai des înlocuit cu termenul de homonegativitate (binegativitate, transnegativitate). 

Termenul de homofobie a fost folosit pentru prima dată în literatura academică de către psihologul George Weinberg, care l-a publicat în lucrarea sa din 1972 Society and the Healthy Homosexual. Weinberg a explicat ulterior, într-un interviu acordat lui Herek în 1998, că a inventat termenul pentru a exprima teama de persoanele homosexuale, dublată de teama de a contracta HIV și de teama de a submina valorile pentru care luptau – căminul și familia. 

Astăzi, termenul este deja larg răspândit și poate fi folosit pentru a denumi atitudinile negative față de persoanele non-heterosexuale sau față de non-heterosexualitate, care pot lua diverse forme implicite sau explicite, inclusiv aversiune, dezgust, teamă sau ură (Goldberg, 2016, citat în Pitoňák, 2020). Deoarece homofobia este încă o formă de intoleranță larg răspândită în cadrul Uniunii Europene, Parlamentul European a emis o serie de documente în care abordează această problemă. Potrivit Parlamentului European, homofobia poate fi definită ca fiind „teama și repulsia irațională față de homosexualitate și față de persoanele lesbiene, gay, bisexuale, homosexuale și transsexuale, bazate pe prejudecăți similare cu rasismul, xenofobia, antisemitismul și sexismul”

Limbajul, glumele și comentariile homo/trans/bifobe pot fi un semn de prejudecată împotriva persoanelor non-cis și non-heterosexuale din clasă. Limbajul homofob pune prejudecata în interacțiunile de zi cu zi. Chiar dacă prejudecățile nu sunt folosite împotriva anumitor elevi, ele creează un mediu ostil în care elevii individuali se pot simți inconfortabil. Limbajul homofob este reprezentat de cuvinte legate de comunitatea LGBTQ+ care sunt folosite pentru a descrie activități, lucruri sau alte persoane (care nu au legătură directă cu comportamentul și orientarea sexuală sau cu genul) și care au o conotație negativă în contextul dat. Semnificația unor astfel de cuvinte ar trebui discutată cu elevii pentru a afla cum le înțeleg și dacă le percep în mod negativ (și, prin urmare, le folosesc într-un sens ofensator). Chiar dacă elevii percep aceste cuvinte într-un sens mai neutru, este important ca ei să realizeze că, prin utilizarea lor, pot jigni fără să vrea persoanele gay, bisexuale și transsexuale (Smetáčková 2009).

Sănătate mintală, microagresiuni

Glumele și comentariile homo/trans/bifobe afectează nu numai climatul clasei, ci și sănătatea mintală a indivizilor. S-a constatat că și comentariile discriminatorii și heterosexismul sunt asociate cu suferința psihologică în rândul persoanelor aparținând minorităților sexuale (Craney, Watson, Brownfield, & Flores, 2018; Szymanski & Mikorski, 2016).

Disparitățile de sănătate mintală între tinerii aparținând minorităților sexuale și cei heterosexuali sunt adesea explicate prin experiențe discriminatorii și respingere. Deși multe studii se concentrează asupra victimizării explicite, consecințele discriminărilor subtile, cotidiene („microagresiuni”) împotriva tinerilor din minoritățile sexuale sunt în mare parte nestudiate (Kaufman et al. 2017).

În esență, microagresiunile sunt diferite tipuri de întâlniri zilnice de discriminare subtilă pe care persoanele din diferite grupuri marginalizate le experimentează de-a lungul vieții lor (Sue et al., 2007). Unele microagresiuni pot fi inconștiente (de exemplu, autorul nici măcar nu știe că a făcut ceva), în timp ce unele microagresiuni pot fi neintenționate (de exemplu, autorul poate fi conștient de acțiunile sale, dar poate să nu realizeze impactul negativ pe care îl poate avea asupra oamenilor). 

Pentru mai multe informații despre microagresiuni, puteți citi subiectul microagresiunilor.

Glumele homo/trans/bifobe ale părinților stabilesc o normă nesănătoasă, iar tinerii, indiferent de orientarea lor sexuală, pot deveni apoi obiectul influenței negative a acestor glume (de exemplu, se pot teme că vor fi etichetați ca fiind parte din comunitatea LGBTQ+ de către ceilalți, în ciuda faptului că nu sunt). Aceste atitudini homofobe se răspândesc apoi mai departe în clasă.

Glumele nepotrivite ale părinților reprezintă, de asemenea, o complicație majoră pentru ca și copiii lor să își poată face coming out-ul în siguranță. Persoanele LGBTQ+ pot fi sensibile la glumele și aluzii homo/trans/bifobe. Înainte de a face coming out, copiii și adolescenții LGBTQ+ își cartografiază adesea mediul înconjurător și analizează dacă este sigur pentru ei să facă coming out într-un astfel de mediu. Dacă aud acasă glume și remarci xenofobe din partea părinților lor, au impresia că aceștia nu îi vor accepta niciodată.

– 11.1.3. SITUAȚII DE DISCRIMINARE LEGATE DE SUBIECT –

Toate situațiile de microagresiune menționate mai sus pot fi incluse aici.

Este dăunător să faci glume despre persoanele sau comunitățile care sunt în minoritate sau dezavantajate. Glumele subminează sentimentul de stimă de sine, creează teamă și influențează negativ capacitatea de învățare a copilului. Glumele nepotrivite ar putea duce la îndoială de sine și la restricționarea comportamentului – ascunderea modului în care sunt cu adevărat și a ceea ce simt de teamă.

11.1.4. BUNE PRACTICI

Deoarece tinerii homosexuali, bisexuali și transsexuali fac parte din toate comunitățile și trăiesc în toate zonele, nevoile lor ar trebui să fie incluse în toate serviciile pentru tineret. Pentru a preveni glumele și comentariile homo/trans/bifobe în școala dumneavoastră, puteți face unele dintre următoarele:

Sensibilizarea și înțelegerea problemelor legate de orientarea sexuală, identitatea de gen și expresia de gen. În mod ideal, implicând în același timp părțile interesate din școală, cum ar fi profesorii, personalul școlar, elevii și părinții. Acest lucru poate fi realizat prin mai multe etape (O’Brien, & McEvoy, 2010; Pawlak, 2018): 

• Introducerea unui curs de formare pentru profesori pe tema orientării sexuale și a identității de gen, organizat de o organizație LGBTQ+. 
• Includerea subiectelor SOGIE (orientare sexuală, identitate și expresie de gen) în curriculum, utilizarea de manuale și materiale școlare incluzive.
• crearea unei politici școlare care să abordeze discriminarea, hărțuirea și violența bazate pe SOGIE.
• Dezvoltarea capacităților de orientare și consiliere școlară pentru a se asigura că elevii pot raporta evenimentele homo/bi/transfobe și pot primi ajutor.

Învățați-i pe copii empatie. Explicați-le că glumele pot răni. Sau, mai bine, învățați-i că, dacă o glumă doare, nu este o glumă, ci violență. Ați putea folosi filme sau alte povești pentru a construi o anumită empatie cu persoanele LGBTQ+.

Dacă îi auziți pe copii făcând glume nepotrivite, reacționați. Puteți discuta împreună ce este problematic în glumă. Încurajați copiii să se gândească și să discute cu colegii lor despre caracterul adecvat al glumelor. Încurajați-i pe copii să ia apărarea celorlalți atunci când sunt martori la astfel de cazuri. A lua atitudine reprezintă prevenirea violenței, a xenofobiei și a hărțuirii.

Cum să vorbești împotriva homo/bi/transfobiei?

• Întrerupeți. Ridicați-vă împotriva comentariilor tendențioase, de fiecare dată, fără excepție.

• Întrebare. Puneți întrebări simple pentru a afla de ce a fost făcut comentariul și cum poate fi abordat.

• Educați. Explicați de ce un cuvânt sau o frază este jignitoare sau ofensatoare și încurajați persoana care vorbește să aleagă un limbaj diferit. Ajutați elevii să facă diferența între intenție și impact. 

Ecou. În timp ce vocea unei singure persoane este puternică, o colecție de voci incită la schimbare. ” (Învățare pentru justiție 2021)

11.1.5. REFERINȚE

Craney, R. S., Watson, L. B., Brownfield, J., & Flores, M. J. (2018). Bisexual women’s discriminatory experiences and psychological distress: Exploring the roles of coping and LGBTQ community connectedness. Psychology of Sexual Orientation and Gender Diversity, 5, 324–337. http://dx.doi.org/10.1037/sgd0000276

Gouvernement du Québec (2021) Improved understanding and practices for sexual and gender diversity in schools: guide for educational institutions. Gouvernement du Québec, Ministère de l’Éducation.

Kaufman, T. M. L., et al. (2017). „Microaggressions and depressive symptoms in sexual minority youth: The roles of rumination and social support.” Psychology of Sexual Orientation and Gender Diversity 4(2): 184-192.

Learning for Justice. (2021). Best practices for serving LGBTQ students: A Teaching Tolerance guide. Southern Poverty Law Centre, Alabama, USA.

Meyer, I. H. (2003). „Prejudice, social stress, and mental health in lesbian, gay, and bisexual populations: conceptual issues and research evidence.” Psychol Bull 129 (5), 674-697.

Nadal, K. L. (2014). “Stop Saying “That’s So Gay!”: 6 Types of Microaggressions That Harm LGBTQ People.” Psychology benefits.org

Nadal, K. L., Skolnik, A., & Wong, Y. (2012). Interpersonal and systemic microaggressions: Psychological impacts on transgender individuals and communities. Journal of LGBT Issues in Counseling, 6(1), 55-82.

Nadal, K. L. Issa, M., Leon, J., Meterko, V., Wideman, M., & Wong, Y. (2011). Sexual orientation microaggressions: “Death by a thousand cuts” for lesbian, gay, and bisexual youth. Journal of LGBT Youth, 8(3), 1-26.

O’Brien, C. A., & McEvoy, O. (2010). Addressing homophobia. Guidelines for the youth sector in Ireland. Belong to youth services. Ireland.

Pawlak, P. (2018). School-Related Violence and Bullying on the Basis of Sexual Orientation and Gender Identity or Expression (SOGIE): Synthesis Report on China, the Philippines, Thailand and Viet Nam. UNESCO Bangkok.

Pitoňák, M. (2017). Mental health in non-heterosexuals: Minority stress theory and related explanation frameworks review. Mental Health & Prevention, 5, 63-73. https://doi.org/10.1016/j.mhp.2016.10.002

Sue, D. W., Capodilupo, C. M., Torino, G. C., Bucceri, J. M., Holder, A. M., Nadal, K. L., & Esquilin, M. E. (2007). Racial microaggressions in everyday life: Implications for counseling. The American Psychologist, 62(4), 271-286.

Smetáčková, I., & Braun, R. (2009). Homofobie v žákovských kolektivech: homofobní obtěžování a šikana na základních a středních školách-jak se projevuje a jak se proti ní bránit: doplňkový výukový materiál pro ZŠ a SŠ včetně didaktické aplikace tématu. Úřad vlády České republiky.

Szymanski, D. M., & Mikorski, R. (2016). External and internalized heterosexism, meaning in life, and psychological distress. Psychology of Sexual Orientation and Gender Diversity, 3, 265–274. http://dx.doi.org/10.1037/sgd0000182