7.2. DREPTURILE REPRODUCTIVE

7.2.1. INTRODUCERE

Drepturile de reproducere sunt drepturile de control asupra propriului corp și de luare a deciziilor privind contracepția și avortul. OMS (2018) definește drepturile reproductive după cum urmează:

Drepturile reproductive se bazează pe recunoașterea dreptului fundamental al tuturor cuplurilor și persoanelor de a decide în mod liber și responsabil numărul, intervalul și momentul nașterii copiilor și de a dispune de informațiile și mijloacele necesare pentru a face acest lucru, precum și dreptul de a atinge cel mai înalt nivel de sănătate sexuală și reproductivă. Acestea includ, de asemenea, dreptul tuturor de a lua decizii privind reproducerea fără discriminare, constrângere și violență (OMS, 2018).

Drepturile reproductive includ dreptul de a avea acces la informații, dreptul la autonomie corporală, dreptul de a lua decizii legate de contracepție și reproducere fără discriminare. Cu toate acestea, fiecare stat decide pentru reglementarea care se va aplica în țara sa. 

În plus, OMS (s.n.) definește sănătatea reproductivă ca fiind o stare de completă bunăstare fizică, mentală și socială în toate aspectele legate de sistemul reproductiv cu toate funcțiile și procesele pe care le implică.

7.2.2. DEZVOLTAREA SUBIECTULUI

7.2.2.1. Legi și politici europene

Atunci când se discută despre drepturile reproductive, ar putea fi luați în considerare următorii factori:

• Accesul la informații despre contracepție
• Accesul la educație sexuală și educație reproductivă
• Accesul la servicii de sănătate sexuală și drepturile în materie de sănătate sexuală
• Accesul la avort (contracepție de urgență, avorturi sigure)

Atunci când discutați cu copiii/adolescenții despre subiectul sănătății reproductive, subliniați faptul că este un concept complex care include, dar nu se limitează la, accesul la informații, accesul la contracepție, serviciile de sănătate legate de sănătatea reproductivă și sănătatea mentală și fizică.

Chiar dacă țările europene ar putea urma un model sau orientări sugerate de instituțiile europene, modul în care sunt create legile și politicile este influențat de contextul social, cultural și economic al țării.

7.2.2.2. Contracepție

Există peste 14 tipuri de metode și instrumente de contracepție dezvoltate și disponibile la nivel mondial (în unele părți ale lumii). Unele dintre acestea sunt:

• Capac contraceptive (sau capac cervical)
• Prezervative
• Implant contraceptiv
• Injecții contraceptive
• Pilule contraceptive
• Diafragmă 
• Prezervative feminine
• Inel vaginal
• Vasectomie
• DIU
• Sistem intrauterin (IUS), bobină (NHS Inform, 2022)

Când vorbim despre accesul la contracepția modernă ne referim la disponibilitate, accesibilitate și informare, conform studiului „Atlasul contracepției 2020” realizat de Forumul Parlamentar European pentru Populație și Dezvoltare (EPF) în colaborare cu un grup de experți renumiți în domeniul contracepției. Studiul a arătat că procentul de accesibilitate a contracepției diferă de la o țară la alta, Belgia fiind catalogată drept țara cu cea mai mare accesibilitate la contracepție (96,4%), iar Polonia cu cea mai mică accesibilitate la aceasta (35,1%) (Statista, 2020).

Contracepția de urgență (CE) reprezintă formele de contracepție care sunt eficiente atunci când sunt administrate după o anumită perioadă de timp de la actul sexual. Cea mai frecventă contracepție de urgență se găsește sub formă de pilule, iar reglementarea și accesibilitatea acesteia depinde de fiecare țară. În unele țări este necesară o rețetă medicală pentru a avea acces la ea, care include o vizită la un medic, în timp ce în alte țări este disponibilă în farmacii, drogherii sau alte tipuri de magazine convenabile. Cu toate acestea, există țări care cer un test de sarcină înainte de a vinde contracepția de urgență și țări care nu oferă deloc această opțiune. 

Cele mai recente politici din Europa arată că majoritatea țărilor au pus la dispoziție CE în farmacii (Austria, România, Spania, Marea Britanie, Olanda etc.). Chiar și așa, unele țări au impus o vârstă minimă pentru cumpărare, peste 18 ani în Italia și Croația și peste 15 ani în Polonia. În ultimii ani, Italia a eliminat restricția de vârstă, în timp ce Polonia a reintrodus disponibilitatea CE doar prin prescripții medicale, după o vizită la medic. CE a rămas un medicament care se eliberează pe bază de prescripție medicală în Ungaria și Polonia, iar în Malta nu este nici înregistrată și nici disponibilă (Consorțiul European pentru Contracepția de Urgență, n.red.).

Puteți citi mai multe despre metodele contraceptive la subiectul 3.

7.2.2.3. Avortul

Legile privind avortul în Europa au fost adoptate încă de la începutul secolului 20, existând state care au legalizat sau decriminalizat avortul încă din 1932 (Polonia). Potrivit Centrului pentru Drepturile Reproducerii, avortul a fost legalizat/decriminalizat în majoritatea statelor europene până în 1990. Cu toate acestea, există state care au început să reglementeze avortul mult mai târziu, cum ar fi Irlanda (2013) și Irlanda de Nord (2019). În prezent, există un singur stat european care interzice avortul în orice circumstanțe. Malta este singurul stat european care interzice complet această procedură. Polonia este un al doilea stat european care s-a pronunțat în favoarea unei legi împotriva avortului, cu excepțiile violului, incestului sau dacă viața mamei este în pericol, ceea ce se apropie de o interdicție completă (Centrul pentru Drepturile Reproducerii, 2021).

La nivel social, un studiu realizat în 2021 de către Centrul pentru Drepturile Reproductive (împărțind populația în binomul de gen, bărbați și femei), a arătat că, atunci când vine vorba de opinia privind dreptul la avort, 43% dintre bărbați și 56% dintre femei au fost de acord că avortul ar trebui să fie efectuat atunci când o femeie decide că vrea să facă un avort. Puțin peste 20% din ambele categorii (bărbați și femei) au fost de acord că avortul ar trebui efectuat doar în anumite circumstanțe, iar 10% dintre femei și 14% dintre bărbați au spus că nu ar trebui să fie permis deloc (Centrul pentru Drepturile Reproducerii, 2021).

În ultimul caz, în Polonia, 33% din populație consideră că femeile au dreptul de a alege când vor să facă avort, în timp ce 43% din populație consideră că doar anumite circumstanțe (cum ar fi violul) justifică efectuarea acestuia. Din restul populației, 6% au declarat că avortul nu ar trebui permis în nicio circumstanță, 8% ar permite acest lucru doar dacă viața mamei este în pericol, iar 12% au preferat să nu răspundă deloc.

Potrivit OMS (2018), 25% din decesele materne pot fi evitate dacă toate femeile care doresc să evite sarcinile ar avea acces la metode moderne de contracepție.

Chiar dacă majoritatea statelor din Europa ar trebui să ofere acces la avorturi sigure, multe dintre statele care oferă avorturi la cerere refuză să furnizeze serviciile sau necesită un proces lung care poate implica rușinarea și culpabilizarea persoanei în cauză.

Copiii/adolescenții ar trebui să fie conștienți de opțiunile pe care le au și de serviciile de asistență medicală disponibile pentru a putea avea acces la sănătatea lor sexuală și la drepturile lor reproductive.

– 7.2.3. SITUAȚII DE DISCRIMINARE LEGATE DE SUBIECT –

O fată de 15 ani a aflat că este însărcinată. S-a speriat și nu a știut ce să facă și unde să ceară ajutor. Trăiește într-un mediu în care avortul este stigmatizat, iar oamenii sunt arătați cu degetul pentru orice activitate sexuală, cu excepția cazului în care este căsătorită. Nu știa unde să găsească informații despre sarcini și avorturi, cum decurge procesul, care sunt riscurile implicate și toți factorii care ar putea influența decizia ei și sănătatea ei mintală și fizică. Discuția cu prietenii nu a fost o opțiune, deoarece nu știau nimic altceva despre opțiunile posibile și din cauza riscului de răspândire a informațiilor.

Trăind într-un loc destul de izolat, fără acces la educație sexuală, fără o îngrijire adecvată a sănătății sexuale sau chiar fără un sistem de sprijin, nu știa ce să facă și a încercat să găsească soluții online. Au citit că în unele cazuri consumul anumitor produse de curățare ar putea crea o reacție care să provoace un avort. Gândindu-se că nu mai are nicio altă opțiune, a mers până la capăt cu acea opțiune.

În calitate de părinte, încercați să discutați despre educația sexuală, reproducere și drepturile reproductive. Explicați principiile de bază, ce ar trebui să știe copiii/adolescenții pentru a fi în siguranță (mental și fizic), cum funcționează contracepția și care ar fi consecințele sau opțiunile unei posibile sarcini în țara în care locuiți. Încercați să vă gândiți la accesul la informații, accesul la asistență medicală, la contracepția de urgență și la medicii de sănătate sexuală. Dacă nu aveți cunoștințe pe această temă, încercați să căutați surse de informare, cum ar fi ONG-urile din zona dumneavoastră, centrele de sănătate, educatorii sexuali etc.

7.2.4. BUNE PRACTICI

7.2.4.1. Educația privind drepturile reproductive

Țineți cont de faptul că și copiii/adolescenții vor avea situații în viața lor în care vor trebui să se confrunte cu ceva legat de drepturile de reproducere (sau vor cunoaște pe cineva care trece printr-o astfel de situație), care ar putea fi orice, de la contracepție de urgență, informații despre sarcini, sprijin emoțional sau orice tip de îngrijire de care ar putea avea nevoie. Din acest motiv, este mai bine să preveniți răspândirea dezinformării sau a concepțiilor greșite și să discutați deschis cu ei despre acest subiect. Acestea vor primi informațiile de care au nevoie într-un fel sau altul și este recomandabil ca acestea să provină din surse corecte, care nu le stigmatizează, nu le fac de rușine și nu încearcă să le facă să se simtă vinovate. Încercați să vă concentrați pe aspectul educațional și pe sprijinul pe care îl puteți oferi.

7.2.4.2. Evitați rușinarea și culpabilizarea

Având în vedere faptul că fiecare țară europeană (și mondială) are puterea legală de a decide asupra legilor și reglementărilor privind reproducerea, accesul la informații și la specialiști în domeniul sănătății reproductive poate fi foarte limitat. Atunci când vă confruntați cu o astfel de situație, indiferent dacă aveți un rol de educator și/sau profesor, încercați să evitați să faceți persoana respectivă de rușine pentru ceea ce a făcut și încercați să vă concentrați pe oferirea sprijinului dumneavoastră. Încercarea de a o face să se simtă vinovată sau rușinată nu ar avea decât un efect negativ, făcând-o eventual să vă ascundă anumite informații sau să evite să ceară ajutor în viitor. Nu puteți schimba ceea ce s-a întâmplat, dar ceea ce puteți face este să oferiți sprijin, astfel încât data viitoare această persoană să fie mai informată și să știe unde să aibă acces la serviciile sau informațiile de care ar putea avea nevoie.

7.2.5. REFERINȚE

Centre for Reproductive Rights (2021). The World’s Abortion Laws. Centre for Reproductive Rights. Retrieved from https://reproductiverights.org/maps/worlds-abortion-laws/.

European Consortium or Emergency Contraception (n.d.). Emergency Contraception Availability in Europe. Retrieved from https://www.ec-ec.org/emergency-contraception-in-europe/emergency-contraception-availability-in-europe/.

NHS Inform (2022). The different types of contraception. Retrieved from https://www.nhsinform.scot/healthy-living/contraception/getting-started/the-different-types-of-contraception.

Statista (2020). Contraception accessibility in European countries. Retrieved from https://www.statista.com/statistics/1268189/access-to-modern-contraception-in-europe-by-country/.

‌WHO (2018). Reproductive health. Retrieved from https://www.who.int/westernpacific/health-topics/reproductive-health.

WHO (n.d.). Sexual health. Retrieved from https://www.who.int/health-topics/sexual-health#tab=tab_3.