Learning platform

Learning platform

9.1. MASCULINITATEA HEGEMONICĂ ȘI HETEROSEXISMUL

Timp estimat de citire:9minute
    • Masculinitatea hegemonică (Conell, 2005): un set de valori, stabilit de bărbații aflați la putere, care are rolul de a include, de a exclude și de a organiza societatea în moduri inegale din punct de vedere al genului. Aceasta combină mai multe caracteristici: o ierarhie a masculinităților, accesul diferențiat al bărbaților la putere (asupra femeilor și a altor bărbați) și interacțiunea dintre identitatea bărbaților, idealurile bărbaților, interacțiunile, puterea și patriarhia.
    Heterosexismul (Ingraham, 1996): ideologie care promovează convenționalitatea genului, heterosexualitatea și familia tradițională ca fiind singurul mod de a fi al oamenilor, discriminând și subapreciind toate celelalte orientări sexuale

9.1.1. INTRODUCERE

În primul rând, trebuie să luăm în considerare faptul că genul este o construcție socială care, în funcție de sexul nostru, determină comportamente, atitudini, valori, așteptări etc., care sunt considerate mai tipice pentru bărbați (sau masculine) sau mai tipice pentru femei (sau feminine) (Whitehead et al., 2012). Această construcție binară, pe lângă faptul că lasă pe dinafară alte genuri/identități (persoane non-binare, queer, intersex etc.), s-a stabilit pe baze inegale, în care „masculinul” sau caracteristicile considerate proprii acestuia au fost mai valorizate decât cele considerate „feminine”. 

Pentru mai multe informații, puteți citi subiectul privind identitatea de gen.

Acest lucru nu a avut un impact doar asupra femeilor, ci a influențat și a făcut rău tuturor bărbaților care nu se conformează acestui stereotip al masculinității și minorităților sexuale care nu subscriu la aceste coduri. Acest lucru se datorează faptului că masculinitatea hegemonică este construită în jurul a patru axe principale (Méndez, 2002):

  1. Ideologia patriarhală care propune ca bărbații să fie cei care dețin puterea și își legitimează dominația asupra celorlalți.
  2. Individualismul, care stabilește că „persoana ideală” este cea care este autosuficientă prin ea însăși, rațională și capabilă să-și impună voința.
  3. Excluderea/subordonarea celorlalți, adică a celor care nu corespund acestei idei de „masculinitate”
  4. Heterosexismul, care pornește de la premisa că „orientarea sexuală ideală” este heterosexualitatea și discriminează și incriminează orice altă orientare (cum ar fi homo- sau bisexualitatea).

În concluzie, această masculinitate hegemonică se construiește în principal între egali prin respingerea a tot ceea ce este feminin și prin asumarea patriarhatului. Ea se construiește din negare față de femei și față de orice minoritate sexuală.

9.1.2. DEZVOLTAREA SUBIECTULUI

Dar cum învățăm toate acestea? Cum se transmite această masculinitate hegemonică? Cum ne ocupăm de heteronormativitate?

Așa cum am mai spus, copiii sunt socializați într-o cultură heteronormativă în care, prin contactul cu ceilalți, cu mediul în care trăim (familie, școală, liceu etc.), în mass-media etc. Ne asumăm și interiorizăm treptat cum ar trebui să fim, cum ar trebui să ne comportăm, întărind binarismul de gen (feminitate/masculinitate) și recompensând atitudinile considerate tipice heterosexualității.

Prin urmare, societatea ne instalează acest tip de cultură prin diferite canale și mesaje. De exemplu, hainele pentru băieți rareori au flori, animăluțe, sunt roz… în acest fel, copiii integrează ce haine trebuie sau nu să poarte. Sau, de exemplu, atunci când îi spunem unui băiat că „plânsul este pentru fete” îi modelăm caracterul, spunându-i ce trebuie să facă sau să nu facă, sau cum trebuie sau nu să se comporte. Sau, atunci când o fată vrea să joace fotbal și se îmbracă într-un mod masculin, iar colegii ei încep să se refere la ea ca la un „băiețel”, ei îi transmit o idee despre ceea ce este un comportament acceptabil și ceea ce nu este pentru genul ei.

Acest tip de socializare care stabilește care sunt practicile hegemonice și consolidează expresiile și orientările normative are un efect negativ asupra bunăstării și sănătății mintale a celor care nu se conformează acestora, cum ar fi copiii și adolescenții care aparțin minorităților sexuale (homosexuali, lesbiene, bisexuali, queer, transsexuali etc.) (Flores, Abboud, & Barroso, 2019). De fapt, studiile au arătat cum unele dintre aceste efecte sunt: performanțe academice mai slabe, stres psihologic, depresie, stimă de sine scăzută și chiar abuz de substanțe (Bauermeister et al., 2017).

În ultimii ani, din fericire, există o conștientizare din ce în ce mai mare a sistemului heteronormativ în care trăim și, prin urmare, o mai mică aderență la acesta. Acest lucru face ca oamenii să se poată exprima liber și să nu fie nevoiți să urmeze codurile rigide deja menționate.

Cu toate acestea, în calitate de părinți, este important să fim conștienți de propriile stereotipuri și presupuneri și să menținem o comunicare deschisă cu copiii noștri în tot ceea ce ține de sex și sexualitate, ceea ce îi poate ajuta să primească informațiile specifice de care au nevoie, să știe că ceea ce simt nu este ciudat sau rar sau să îi ajute să facă față socializării sexuale și să își îmbunătățească starea de bine (Flores & Barroso, 2017).

– 9.1.3. SITUAȚII DE DISCRIMINARE LEGATE DE SUBIECT

Imaginați-vă că mergeți cu fiica dvs. la o reuniune de familie, când ajungeți, imediat ce vă salutați, toată lumea o întreabă pe fiica dvs. de 15 ani (Laura) dacă a avut deja un iubit. Observați fața de disconfort și tristețe a fiicei dvs. și comentați: „este încă tânără, va avea timp să se întâlnească cu mulți băieți, nu o copleșiți”: Când vă întoarceți acasă, ea este încă abătută și practic nu vorbește. Cum observați că ceva nu este în regulă, vă așezați cu ea și o întrebați ce se întâmplă. Ea mărturisește că nu știe dacă este atrasă de băieți sau de fete, că nu este ca restul și dacă nu cumva este ceva în neregulă cu ea, pentru că tuturor prietenelor ei le plac băieții și, acasă, o întrebați mereu despre iubiți. Ar fi indicat ca, în acest moment, săvă cereți scuze pentru greșeală, pentru că ați presupus că îi plac băieții fără să o fi întrebat și să-i explicați că sunt mult mai multe persoane cărora le plac și băieții și fetele, sau doar fetele, sau că, poate nu sunt atrase de nimeni și că, nu este nimic în neregulă cu asta.  După aceasta, dacă nu știți ce ați mai putea face: încercați să căutați pe internet sau pe rețelele de socializare referenți LGBTQ+ pentru ca și copilul dvs. să nu se simtă așa și să vedeți că poate avea oameni de referință, sau verificați dacă există vreun grup LGBTQ+ în orașul/apropierea dvs.

9.1.4. BUNE PRACTICI

În calitate de părinți, este important să luați în considerare mai multe aspecte:

  • Trebuie să încercați să oferiți vizibilitate și normalitate diferitelor identități și orientări sexuale. Fără a presupune în niciun caz că și copilul dumneavoastră este cis (sexul său corespunde genului său) sau heterosexual. Prin urmare, este important să acordați atenție limbajului, presupunerilor, întrebărilor (de exemplu, în loc să îi întrebați dacă a un iubit/iubită, ar trebui să folosiți un limbaj neutru, cum ar fi „te întâlnești cu cineva?”)
  • Încercați să le permiteți copiilor dvs. să se îmbrace așa cum cred ei că este potrivit (fără a urma mandatele de gen), să practice diferite hobby-uri, adică să se exprime liber în oricare dintre modurile în care aleg să o facă (și sărbătoriți curajul lor dacă acest lucru pune la îndoială rolurile de gen predominante).
  • Fiți interesați de preocupările și sentimentele lor și, dacă sunt lucruri pe care nu le înțelegeți, puneți-le întrebări sau căutați informații, întotdeauna cu o atitudine deschisă și respectuoasă.

9.1.5. REFERINȚE

Bauermeister, J., Connochie, D., Jadwin-Cakmak, L., & Meanley, S. (2017). Gender policing during childhood and the psychological well-being of young adult sexual minority men. American Journal of Men’s Health, 11(3), 693–701. doi:10.1177/ 1557988316680938

Connell, R. W., & Messerschmidt, J. W. (2005). Hegemonic masculinity: Rethinking the concept. Gender & society, 19(6), 829-859.

Flores, D., Abboud, S., & Barroso, J. (2019) Hegemonic Masculinity During Parent-Child Sex Communication with Sexual Minority Male Adolescents. American Journal of Sexuality Education, 14(4), 417-439. DOI: 10.1080/15546128.2019.1626312

Flores, D., & Barroso, J. (2017). 21st century parent–child sex communication in the United States: A process review. The Journal of Sex Research, 54(4-5), 532-548.

Ingraham, C. (1994). The heterosexual imaginary: Feminist sociology and theories of gender. Sociological theory, 203-219.

Méndez, L. B. (2002). Masculinidad hegemónica e identidad masculina. Dossiers feministes, 7-35.

Whitehead, J. C., Thomas, J., Forkner, B., & LaMonica, D. (2012). Reluctant gatekeepers: ‘Trans-positive’ practitioners and the social construction of sex and gender. Journal of Gender Studies, 21(4), 387-400.

Share this Doc

9.1. MASCULINITATEA HEGEMONICĂ ȘI HETEROSEXISMUL

Or copy link

CONTENTS