8. MATURIZAREA SEXUALĂ

8.1. INTRODUCERE

Dezvoltarea sexuală este un proces complex care include aspecte emoționale, sociale, culturale și fizice și începe mult mai devreme de pubertate, dar prin pubertate această parte este mai intensă și mai vizibilă. Nu este niciodată prea devreme pentru a vorbi și a răspunde la întrebările copiilor despre sănătatea sexuală și reproductivă – folosind în același timp un limbaj adecvat vârstei. Este o ocazie excelentă de a oferi informații de calitate și de a crea o atmosferă deschisă și sigură în care discuțiile despre sănătatea sexuală nu sunt un tabu.

Schimbările rapide ale corpului în timpul pubertății pot fi derutante și solicitante pentru tineri și pentru imaginea lor corporală din cauza standardelor de frumusețe.

Este esențial ca adulții să cunoască modul în care funcționează corpul uman. Profesorii și părinții ar trebui, de asemenea, să fie educați cu privire la relațiile intime și la sex. Acest lucru este îngreunat de faptul că aceste subiecte au devenit tabu de-a lungul timpului din cauza relației lor cu sexualitatea și a miturilor frecvente.

8.2. DEZVOLTAREA SUBIECTULUI

8.2.1. Etapele dezvoltării sexuale

Felul în care adulții se gândesc la sexualitate este destul de diferit de modul în care o percep copiii, dar aceasta nu înseamnă că ei nu o percep deloc. În copilărie și în primii ani de viață (0-5 ani) este normal să fie curioși în legătură cu propriul corp și să îl atingă pentru o senzație liniștitoare, neavând inhibiții în ceea ce privește nuditatea. În jurul vârstei de trei ani, curiozitatea poate duce la jocuri de tipul „joacă de-a doctorul” sau la întrebări despre proveniența bebelușilor. Deja la această vârstă, copiii înțeleg bine rolurile de gen în societatea în care trăiesc și încep să-și perceapă propriul gen. De asemenea, sunt mai conștienți de normele sociale legate de comportamentul sexual, iar propria lor exprimare sexuală începe să fie mai ascunsă, spre deosebire de cea foarte deschisă de la vârste mai mici. În copilăria mijlocie (5-8 ani), se obișnuiește ca rolurile de gen să fie percepute și mai puternic, copiii încearcă să se masturbeze pentru a avea senzații plăcute și pot fi curioși în legătură cu activitățile sexuale sau să le exploreze împreună cu colegii lor. 

La sfârșitul copilăriei și la pubertate, schimbările fizice devin mai pronunțate, iar caracteristicile sexuale secundare intră în joc ca urmare a modificărilor hormonale. Aceasta include creșterea în înălțime, modificări în distribuția grăsimii, modificări ale vocii, creșterea părului, creșterea sânilor, lărgirea umerilor sau a șoldurilor etc. Pentru persoanele cu vulvă vine începutul menstruației lunare, iar pentru persoanele cu penis încep să apară emisiile nocturne și erecțiile. Vârsta pubertății variază semnificativ în funcție de persoane, putând începe încă de la vârsta de șapte ani sau mult mai târziu, cum ar fi la 12 ani (National Child Traumatic Stress Network, 2009).

Se estimează că vârsta la care copiii încep să simtă atracție sexuală poate apărea puternic și sigur în jurul vârstei de 10 ani, pentru copii, indiferent de genul sau sexualitatea lor (Pattatucci, & Hamer, 1995). Deja vârsta de șase ani este considerată ca fiind vârsta de creștere a subiectivității sexuale a copiilor datorită apariției adrenarhului (Herdt & McClintock, 2000). Adrenarhul (adrenarch) este un proces de creștere a producției de androgeni suprarenali care influențează dezvoltarea emoțională și psihologică a copiilor. Cu toate acestea, vârsta de realizare a atracției sexuale poate varia foarte mult din cauza diverșilor factori (personalitatea individuală, mediul familial etc.).

8.2.2. Anatomie: legături cu tranziția, hormonii etc.

Sexul biologic este constituit din mai multe aspecte ale corpului uman. Prima caracteristică, care poate fi identificată deja la un făt uman, sunt cromozomii. Cei mai cunoscuți cromozomi sexuali sunt XY (masculin) și XX (feminin), existând și alte variante, cum ar fi, de exemplu, X0 sau XXY. Toate acestea pot fi identificate prin teste genetice. 

La începutul sarcinii, fătul are gonade nediferențiate. În primul trimestru, acesta trece printr-un proces numit diferențiere sexuală, care este influențat de androgeni. Androgenii sunt hormoni cheie care definesc modul în care se vor dezvolta organele genitale ale fătului (dacă există niveluri ridicate de androgeni, fătul va avea testicule) și influențează, de asemenea, dezvoltarea creierului (Smith et al., 2003). Atunci când organele genitale se dezvoltă, acestea încep să producă hormoni sexuali care influențează și mai mult dezvoltarea corpului. Principalii hormoni sexuali sunt estrogenii, progesteronul și testosteronul. Deși estrogenul și progesteronul sunt considerați a fi mai mult hormoni „feminini”, iar testosteronul hormon „masculin”, combinația lor poate fi găsită în toate organismele, dar la niveluri diferite.

O altă perioadă de schimbări corporale semnificative datorate secreției hormonale este pubertatea. Pentru persoanele de sex feminin, aceasta înseamnă creșterea sânilor, creșterea procentului de grăsime din corp, în special în jurul șoldurilor și coapselor, creșterea vulvei și, în cele din urmă, menarche (prima menstruație).  Pentru persoanele din partea masculină a spectrului, înseamnă creșterea testiculelor și a penisului, creșterea masei corporale slabe și schimbarea vizibilă a laringelui și a tonusului vocii. Alte schimbări, cum ar fi părul corporal mai vizibil, părul pubian, creșterea scheletului sau apariția acneei se regăsesc în toate părțile spectrului sexual (Wheeler, 1991).

Persoanele transsexuale sau nonbinare ar putea dori să treacă prin tranziție, care este un proces de schimbare a înfățișării și a corpului lor în conformitate cu identitatea lor de gen. Tranziția are mai multe niveluri și nu toate persoanele doresc și nu toate persoanele au nevoie să treacă prin toate aceste niveluri. Aceste niveluri sunt (Doležalová et al., 2021):

• Tranziția socială (trăirea într-un rol care se aliniază cu identitatea lor de gen)
• Tranziția medicală (terapie hormonală și, eventual, intervenții chirurgicale)
• Tranziția juridică (schimbare de nume, documente oficiale)

Terapia hormonală masculinizantă include de obicei tratamentul cu testosteron și duce la creșterea părului de pe față/corp, la adâncirea vocii, la mărirea clitorisului și la creșterea masei musculare. Terapia hormonală feminizantă include de obicei estrogeni, progesteron și, de asemenea, blocante ale testosteronului. Acest tratament duce la mărirea sânilor, înmuierea pielii, redistribuirea grăsimii corporale și modificarea pelvisului. 

Terapia hormonală poate fi diferită pentru copii și tineri, deoarece aceștia nu au trecut încă prin procesul de pubertate. Pentru aceștia, o opțiune ar putea fi fie terapia hormonală, așa cum s-a menționat mai sus, fie blocantele pubertății (de obicei, analogul hormonului de eliberare a gonadotropinei), care îi oferă tânărului mai mult timp pentru a se gândi la identitatea sa, pentru a lua o decizie (Rew et al., 2021).

Datorită cercetărilor privind sexul biologic din ultimul deceniu, putem concluziona că este mai corect să descriem sexul biologic la oameni ca fiind bimodal, dar nu strict binar. Bimodal înseamnă că există, în esență, două dimensiuni (două maxime) în continuumul sexului biologic, în care majoritatea oamenilor se pot încadra, dar fiecare în parte diferită a spectrului, cu nivelurile lor unice de hormoni și combinația lor unică de caracteristici sexuale. Pentru ca sexul să fie binar, ar trebui să existe două capete separate, care să nu se suprapună și care să fie lipsite de ambiguitate în acest continuum, dar în mod clar nu există. Există o suprapunere la mijloc – prin urmare, bimodal, dar nu binar (Blackless et al., 2000) (A se vedea Figura 4).

Figura 6. Spectrul de sex

Sursa: https://cadehildreth.com/gender-spectrum/?fbclid=IwAR2O5F_RyhSeMt24t9GGSkP40pUirYfGpRtIPB4XF-VvxhAfV65ZFifFsCM

8.2.3. Părul corporal

Părul de pe corp se referă la părul vizibil care crește pe diferite părți ale corpului, cum ar fi fața, pieptul, picioarele, brațele, axilele sau zona pubiană și se dezvoltă în principal în timpul pubertății. Un alt tip de păr corporal este părul vellus, care este scurt și aproape deloc vizibil și este prezent pe cea mai mare parte a corpului încă din copilărie. Oamenii variază în ceea ce privește cantitatea, rezistența și vizibilitatea părului de pe corp, ceea ce este absolut normal, deoarece este influențat de mulți factori, inclusiv de nivelurile de androgeni. 

Părul de pe corp este o parte absolut naturală a corpului uman și are o funcție de protecție. Nu are nimic neigienic (atunci când se respectă practicile de igienă de bază, cum ar fi spălatul regulat), așa cum se poate afirma uneori în mod eronat. Epilarea părului de pe corp este motivată în primul rând de normele sociale de atractivitate și de stereotipurile de gen cu privire la cum ar trebui să arate feminitatea sau masculinitatea. Sentimentele de rușine sau de dezgust față de părul corporal sunt generate de normele sociale care creează sentimente, de exemplu, pentru femei, potrivit cărora corpul unei femei este inacceptabil dacă nu este modificat (Williamson, 2015). Pe de altă parte, corpul unui bărbat este considerat a fi neobișnuit sau etichetat ca fiind „gay” dacă alege să își îndepărteze părul de pe corp. Părul de pe corp ar trebui să fie discutat deschis și acceptat ca o parte normală a corpului nostru, deoarece este o alegere personală care se poate schimba în timp, dar care ar trebui să rămână o alegere personală. Nicio persoană nu ar trebui să fie împinsă sau convinsă să își îndepărteze părul de pe corp pentru a se integra.

8.2.4. Imaginea corporală

Imaginea corporală este un set de gânduri și sentimente ale unei persoane față de propriul corp și modul în care percep atractivitatea și abilitățile acestuia, precum și modul în care se raportează la acesta. Aceasta poate influența modul în care oamenii își văd corpul (care uneori nu corespunde cu modul în care arată în realitate) și modul în care se simt în legătură cu corpul lor – care poate varia de la nemulțumire la fericire. 

Nemulțumirea corporală poate duce la comportamente de risc, la diete excesive și la evitarea activității fizice (Kopcakova et al., 2014), la petrecerea unui timp îndelungat cu aspectul fizic și la auto-obiectivare. 

Imaginea corporală este influențată de normele societății, de mass-media, de standardele culturale de frumusețe nerealiste și de comportamentul figurilor importante din familie. Femeile tinere simt de obicei presiunea de a fi slabe și totuși să aibă curbe, în timp ce bărbații tineri aderă la bărbatul ideal care este musculos și înalt. Persoanele queer și persoanele BIPOC (abrevierea pentru Black, Indigenous, and People of Colour) pot avea, de asemenea, experiențe unice și complicate cu imaginea corporală, ca toată lumea. Imaginea corporală poate fi, de asemenea, influențată negativ de standardele de frumusețe nerealiste din social media, cu utilizarea filtrelor care schimbă proporțiile feței și/sau ale corpului și cu imagini care sunt, în general, puternic editate (Dakanalis et al., 2015). Percepția unui copil asupra imaginii sale corporale poate fi îmbunătățită cu ajutorul unor programe axate pe aprecierea și întruchiparea corpului (Guest et al., 2022). 

8.2.5. Mituri despre himen

Himenul este o membrană mucoasă subțire, care închide parțial orificiul vaginal. Acesta este format din țesut elastic colagenos, iar elasticitatea sa crește în timpul pubertății. Himenul nu este o membrană unificată care acoperă complet și care separă vaginul de lume, de fapt, acoperă doar o parte din orificiul vaginal, iar forma și dimensiunea sa variază foarte mult în funcție de persoane. În multe culturi prevalează mitul conform căruia virginitatea este asociată cu un himen intact și că acesta reprezintă castitatea și mândria feminină (Hegazy & Al-Rukban, 2012). Se presupune că himenul se „rupe” atunci când o persoană are pentru prima dată relații sexuale cu penetrare și că acest lucru duce la sângerare. Nu numai că aceasta este o construcție socială pentru a impune ideea de puritate în cazul fetelor și femeilor tinere, dar este și falsă, deoarece himenul fie se poate întinde (mai ales dacă vaginul este lubrifiat), fie se poate rupe din alte motive, cum ar fi sportul, utilizarea tampoanelor etc. Himenul nu este un indicator al virginității și nu are un scop biologic (Cook & Dickens, 2009). Acesta nu definește în niciun caz valoarea unei persoane sau nu este un indicator al comportamentului sexual al acesteia. 

Miturile despre himen se bazează pe concepții greșite, pe dezinformări despre virginitate și pot fi extrem de dăunătoare pentru sănătatea mentală și fizică a fetelor și femeilor tinere. Din cauza rușinii și a stigmatului legat de faptul că himenul nu este intact, oamenii ar putea căuta operații de reconstrucție a himenului, care sunt proceduri foarte controversate. Aceasta implică coaserea unor părți ale himenului împreună pentru a se asigura că persoana respectivă va sângera data viitoare când va avea relații sexuale. Am putea reflecta dacă acest lucru este vreodată benefic și că nu este cea mai bună modalitate de a aborda sursa problemei (Saharso, 2022).

Normele culturale impuse pot determina oamenii să caute reconstrucția himenului. 

8.2.6. Clitorisul (funcție, istoric)

Clitorisul este o parte importantă și cea mai sensibilă parte erogenă a vulvei (vezi Figura 7 pentru a identifica diferitele tipuri de vulvă), parțial vizibil cu glandul său deasupra canalului vaginal la joncțiunea labiilor interne și ascuns de partea sa mai mare. Este alcătuit dintr-un țesut foarte nervos, similar celui care constituie penisul. Este asociat cu plăcerea sexuală și majoritatea persoanelor cu vulvă pot ajunge la orgasm prin stimularea clitorisului.

Figura 7. Tipuri de vulvă

Sursă: atașament al lecției”Sexuality Myths and Sex Lessons for Education on Respectful Relationships” (originally in Czech: “Mýty o pohlavních orgánech a sexu Lekce sexuální nauky pro vzdělávání o respektujících vztazích”. Dagmar Krišová, Johana Nejedlová, Konsent, z.s., 2021)

Mulți oameni de știință, manuale școlare, profesori și părinți din trecut și încă din prezent păstrează tăcerea cu privire la anatomia clitorisului și la funcția acestuia (Ogletree & Ginsburg, 2000). Clitorisul a fost studiat pe deplin abia în 1998 (O’Connell et al., 1998), înainte ca oamenii de știință să îl asocieze cu rușinea sau să nu fie interesați de el, deoarece credeau că nu are nicio funcție reproductivă. De fapt, excitarea clitorisului determină lubrifierea vaginului și, de asemenea, induce contracții în uter care pot ajuta sperma să avanseze, crescând astfel șansele de a rămâne însărcinată. Puteți vedea anatomia descrisă în Figura 5.

• Glandul clitoridian este partea cea mai inervată a clitorisului, plină de terminații nervoase libere. Este singura parte a clitorisului care este vizibilă cu ochiul liber și care poate fi stimulată ușor și direct pentru plăcere, are doar o cincime din dimensiunea totală a clitorisului.
• Corpul cavernos este alcătuit din țesut erectil și urmărește ramificațiile pubiene de fiecare parte a vulvei, este acoperit de un mușchi, astfel încât este ascuns, putând ajunge la șapte cm sau mai mult în lungime.
• Crura clitorisului: crucile sunt două picioare care se extind din corpul clitorisului. Ele sunt cea mai lungă parte a clitorisului.
• Meatul urinar este capătul tubului urinar.
• Deschiderea vaginală: vaginul se extinde de la colul uterin, o bucată de țesut asemănătoare unui gât care leagă vaginul de uter. Vaginul se termină ca o gaură în afara corpului, numită orificiu vaginal. Deschiderea vaginală se găsește între terminația tubului urinar și rect.
• Bulbul vestibulului: există doi bulbi de țesut erectil care pornesc de lângă partea inferioară a corpului clitorisului. Bulbii vestibulari se extind apoi spre uretră și vagin pe marginea medulară a crustei clitorisului

Figura 8. Diagrama structurală a clitorisului
Sursa: Wikipedia (https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Sch%C3%A9ma_strucurel_l%C3%A9gend%C3%A9_du_clitoris.svg

8.2.7. Penisul (funcție)

Penisul este un organ extern cu o anatomie complexă cu funcție combinată (vezi Figura 9 pentru a identifica diferite tipuri de penis). Este utilizat pentru a urina, pentru sex și pentru comportamente reproductive. Anatomia penisului include capul (glandul), arborele și prepuțul. Tulpina este formată din țesut erectil, precum și din uretra, care transportă urina în afara corpului. Fiecare penis arată puțin diferit, mai ales atunci când este ridicat ca urmare a excitării – de exemplu, unele pot fi curbate ca o banană, în timp ce altele pot fi mai drepte, orientate în jos sau în sus.

Figura 9. Tipuri de penisuri

Sursa: atașament al lecției”Sexuality Myths and Sex Lessons for Education on Respectful Relationships” (originally in Czech: “Mýty o pohlavních orgánech a sexu Lekce sexuální nauky pro vzdělávání o respektujících vztazích”. Dagmar Krišová, Johana Nejedlová, Konsent, z.s., 2021)

• • Gland

  Gland se mai numește și capul sau vârful penisului. Acesta conține orificiul uretrei – este locul din care urinează corpurile cu penis și este, de asemenea, locul din care ies alte fluide, cum ar fi pre-ejacularea și sperma. Pentru mulți oameni, este cea mai sensibilă parte a penisului.

  • Arbore

  Arborele penisului se întinde de la vârf până la punctul în care se leagă de partea inferioară a abdomenului. Acesta arată ca un tub și conține uretra în interior.

  • Preputul

  Preputul este o bucată de piele care acoperă și protejează glandul. Atunci când penisul se ridică sau se întărește din cauza excitației, preputul se retrage de obicei, iar vârful este expus. Uneori, preputul este circumcis (când un medic îndepărtează chirurgical preputul) la scurt timp după naștere, așa că nu toată lumea îl are. Circumcizia se bazează uneori pe tradiții culturale și religioase, dar uneori poate fi necesară pentru a permite funcționarea penisului în timpul erecției. Uneori, la maturitate, preputul poate rămâne prea strâns pentru ca glandul să fie descoperit în mod normal, ceea ce poate cauza probleme de igienă (curățarea glandului) sau poate împiedica funcționarea normală atunci când penisul este tare în timpul sexului – circumcizia sau circumcizia parțială sunt remedii chirurgicale ușoare ale acestor probleme.  

  • Frenulum

  Frenulul este locul în care preputul este conectat cu partea inferioară a penisului. De obicei, are formă de V și începe chiar sub cap. De obicei, o parte din el rămâne după circumcizie și, pentru mulți oameni, este foarte sensibil.

8.2.8. Masturbarea

Masturbarea este „manipularea propriilor organe genitale, de obicei a penisului sau a clitorisului, în scopul gratificării sexuale”. Actul este de obicei însoțit de fantezii sexuale sau de literatură erotică, imagini sau videoclipuri. Masturbarea poate include, de asemenea, utilizarea de dispozitive mecanice (de exemplu, un vibrator) sau autostimularea altor organe, cum ar fi anusul sau sfârcurile” (APA, s.n.).

Până în prezent, există multe mituri despre masturbare care nu au nicio bază științifică, cum ar fi că masturbarea este dăunătoare, că scade sensibilitatea organelor genitale sau că provoacă infertilitate. Contrar acestui fapt, Rullo et al. (2018) au arătat că stimularea vibratorie are un suport bazat pe dovezi pentru tratamentul disfuncției erectile, al disfuncției ejaculatorii și al anorgasmiei.

În general, masturbarea, atunci când nu este făcută în public sau în cantități excesive, este o activitate absolut normală și sănătoasă care aduce senzații plăcute, atât adolescenților, cât și adulților (Leung & Robson, 1993). Masturbarea nu ar trebui percepută ca o compensație pentru lipsa partenerului sexual, ci mai degrabă ca o modalitate independentă de a obține plăcere sexuală, deoarece poate îmbunătăți, de asemenea, atingerea orgasmului (Kontula & Haavio-Mannila,2003). Cu cât vă cunoașteți mai bine propriul corp, ce vă place și ce nu vă place, cu atât mai bine vă puteți construi relația sexuală cu partenerul într-un mod care să vă aducă mai multă plăcere. Este important să vorbiți despre masturbare și să demitizați miturile din jurul acesteia, ceea ce poate duce la atitudini mai pozitive față de masturbare (Lo Presto et al.,1985). Există multiple moduri în care se poate desfășura masturbarea (Pla, 2020), implicând obiecte, jucării sexuale, sexul singur sau în parteneriat etc.

8.2.9. Ciclul menstrual

Ciclul menstrual este un ciclu controlat de hormoni, care poate dura între 21 și 35 de zile, în funcție de organism, și este legat de funcțiile uterului și ale ovarelor. 

Mai întâi vine faza foliculară – aceasta este controlată de hormonii eliberatori de gonadotropină și în timpul acestei faze foliculii din ovar devin maturi. 

A doua fază este ovulația – există o creștere a hormonului estrogen, care determină ovarul să elibereze un ovul. În acest moment, mucoasa uterului începe să se îngroașe. 

În al treilea rând, vine faza luteală, în care hormonii progesteron și estrogeni sunt la un nivel ridicat, în această perioadă, în timp ce mucoasa uterului se îngroașă în mod normal pentru a se pregăti pentru o posibilă sarcină. Dacă sarcina nu are loc, ovulul este reabsorbit în organism. Nivelurile de estrogen și progesteron scad, iar mucoasa uterină se desprinde și părăsește corpul sub forma unui flux menstrual = menstruație. Durata unui flux menstrual este diferită pentru fiecare persoană, dar de obicei durează undeva între două și șapte zile.

Cu una sau două săptămâni înainte de menstruație, poate apărea sindromul premenstrual (PMS = Premenstrual syndrome). Fiecare persoană îl experimentează diferit, dar simptomele comune sunt: schimbări de dispoziție, balonare, acnee, oboseală. În timpul fluxului menstrual, multe persoane se confruntă cu crampe musculare dureroase în burtă. Dacă durerea este prea mare și vă afectează serios capacitatea de a funcționa, consultați-vă întotdeauna cu medicul dumneavoastră.

În ciuda faptului că menstruația este o funcție naturală a corpului, și a fost întotdeauna, este de obicei stigmatizată și nu se vorbește despre ea, ceea ce duce la răspândirea miturilor și a dezinformării. Persoanele de toate genurile ar trebui să aibă cunoștințe de bază legate de menstruație (a se vedea Figura 10). Furnizarea de informații fără rușine este extrem de importantă, deoarece tinerii ar trebui să învețe cum să aibă grijă de corpul lor înainte, în timpul și după fluxul menstrual. În cadrul acestei discuții, ar trebui abordate și discutate subiecte precum sănătatea mentală și fizică, varietatea și utilizarea diferitelor produse menstruale, precum și miturile menstruației.

Figura 10. Ciclul menstrual

8.2.10. Sarcina nedorită: avortul, pilula contraceptivă

De fiecare dată când penisul pătrunde în vagin, există o posibilitate de concepție. Există diverse opțiuni de contracepție – cea mai frecventă fiind prezervativul sau pilulele hormonale (a se vedea mai jos diverse tipuri de contracepție). Cu toate acestea, în cazul în care apare o sarcină nedorită, există încă mai multe opțiuni pentru a face față unei astfel de situații. Una dintre acestea este contracepția de urgență, cunoscută și sub numele de „pilula de a doua zi”. Aceasta a fost creată pentru persoanele cu uter și trebuie luată după un raport sexual neprotejat. În funcție de pilulă, aceasta poate fi luată până la cinci zile după actul sexual neprotejat și poate provoca diferite reacții fizice în corpul dumneavoastră. Aceasta acționează în principal prin prevenirea ovulației sau a fertilizării. Cu toate acestea, nu poate fi folosită în mod regulat ca tip de contracepție. Din cauza compușilor săi și a forței, pe care o are asupra organismului, este recomandabil să aveți o fereastră de cel puțin șase luni între administrarea unei alte pilule de a doua zi. Acest lucru depinde, de asemenea, de pilulă și de organism, motiv pentru care cel mai bine este să discutați cu un farmacist sau cu un medic și să explicați întreaga situație. Omiterea unor detalii din rușine poate cauza un tratament greșit sau efecte negative asupra organismului tău.

Dacă se descoperă mai târziu, sarcina nedorită poate fi întreruptă, întreruperea având cerințe diferite (circumstanțele concepției, vârsta persoanei însărcinate, săptămâna de sarcină, costul procedurii, forma procedurii.) în fiecare țară. În funcție de faza sarcinii, întreruperea se poate face prin medicație sau prin intervenție chirurgicală. De obicei, se poate face până în a treia lună de sarcină. Cu toate acestea, unele țări nu oferă nicio îndrumare sau sprijin legat de contracepția de urgență sau de întreruperea sarcinii din motive sociale, culturale sau religioase. Alte țări oferă unele dintre opțiuni, dar le reglementează strict (de exemplu, aveți nevoie de o rețetă medicală pentru a merge la farmacie și a cumpăra pilula de a doua zi) sau o interzic complet și nu efectuează niciun fel de intervenție legată de aceasta. Puteți găsi mai multe informații despre contracepția de urgență și despre legile și politicile privind avortul în capitolul Legile europene, în secțiunile privind sănătatea sexuală și drepturile reproductive.

Descoperirea posibilelor sarcini se poate face prin efectuarea unui test de sarcină – cele mai multe dintre ele sunt fiabile la două săptămâni după actul sexual, dar este întotdeauna necesar să citiți instrucțiunile de pe ambalajul testului. Cu toate acestea, uneori testele pot fi fals negative sau fals pozitive, așa că este important să vă consultați întotdeauna cu un medic.

O metodă care nu este fiabilă pentru a preveni o sarcină nedorită este metoda „pull-out”, când penisul este scos din vagin chiar înainte de ejaculare. Această tehnică nu funcționează deoarece chiar înainte de ejaculare există lichid pre-ejaculativ care iese din penis și care poate conține spermatozoizi și ar putea provoca o sarcină.

8.2.11. Tipuri de metode contraceptive fiabile (NHS, 2021):

• • Pilule hormonale: sunt pilule care conțin hormoni, cele mai multe dintre ele conțin o combinație de estrogen și progesteron și pot fi folosite de persoanele cu uter, deoarece împiedică eliberarea ovulului. Prescripția este, de obicei, de a lua o pastilă pe zi (cam la aceeași oră în fiecare zi) timp de 21 de zile pe lună. În următoarele șapte zile în care nu se ia nicio pilulă ar trebui să apară sângerarea. După aceste șapte zile încep alte 21 de zile în care se iau pastile în fiecare zi. Pilula poate avea o mulțime de efecte secundare și, de asemenea, poate interacționa cu alte medicamente, așa că ar trebui să fie consultată corespunzător cu un ginecolog și cu medicul de familie. Efectele secundare pot varia, dar cele mai frecvente sunt creșterea riscului de a avea tromboză venoasă, acnee, dureri de cap, balonare și oboseală, precum și schimbări de dispoziție (Teal & Edelman, 2021). O mulțime de persoane raportează, de asemenea, schimbări în modul în care experimentează lucruri, cum ar fi niveluri diferite de energie, pierderea libidoului sexual și schimbări în ceea ce privește menstruația. Luarea de pastile ar trebui să fie întotdeauna gândită în timp ce se cântăresc cu atenție argumentele pro și contra. Dacă este utilizată corect, pilula poate avea o eficiență de 99% în prevenirea unei sarcini. Alte tipuri de pilule hormonale sunt pilulele cu progestogen, care se iau în fiecare zi fără pauză. Celelalte reguli de utilizare (administrarea pilulei cam la aceeași oră pe zi) sunt aceleași, iar eficiența este similară. Eficiența pilulelor hormonale ar putea fi afectată atunci când aveți probleme cu stomacul, vărsături sau diaree. Pastilele pot fi prescrise de un ginecolog după un control și un interviu, prețul lor depinzând de diferitele tipuri de pastile și companii.
  • Prezervative: există două tipuri de prezervative, și anume: a) prezervative externe care se pun pe penisul în erecție și b) prezervative care se introduc în vagin. Ambele tipuri de prezervative, dacă sunt folosite în mod corespunzător, previn sarcinile nedorite, precum și transmiterea ITS. Prezervativele sunt singura metodă, în afară de abstinență, care împiedica transmiterea ITS prin sex cu penetrare.
  • Prezervativele externe sunt, de obicei, fabricate din latex, dar pot fi găsite și din alte materiale, în caz de alergie la latex. Lubrifianții pot fi folosiți cu prezervativele, dar trebuie să fie pe bază de apă pentru a nu afecta funcția prezervativului. Prezervativele pot fi folosite o singură dată, atunci când faceți sex din nou este necesar să folosiți unul nou. Prezervativele trebuie depozitate în mod ideal în locuri nu prea calde și însorite, evitând obiectele ascuțite și folosite înainte de data de expirare. Atunci când despachetați un prezervativ, este bine să fiți atenți când îl deschideți, pentru a nu fi străpuns sau deteriorat în alte moduri. Puneți-l apoi deasupra penisului în erecție și derulați-l până la baza lui, asigurându-vă că se ține bine. Puteți verifica din când în când dacă prezervativul se ține bine, iar când scoateți penisul din vagin, țineți prezervativul ca să nu alunece. Prezervativele au o eficiență de 98%. Prezervativele externe sunt ușor de accesat și pot fi cumpărate din farmacii, din majoritatea supermarketurilor și din magazinele de sex. Prețul depinde de tipuri și mărci.
  • Prezervativele vaginale funcționează pe același principiu ca și prezervativele externe, creând o barieră astfel încât sperma să nu poată ajunge la ovul și să provoace o sarcină. Prezervativul trebuie introdus în vagin înainte de sex, asigurându-vă că penisul nu îl atinge înainte. Când îl deschideți, aveți grijă să nu folosiți dinții sau un obiect ascuțit pentru a-l rupe. Puneți inelul mai mic în interiorul vaginului și inelul mai mare al prezervativului la deschiderea vaginului. Riscul atunci când folosiți prezervativul feminin este dacă penisul alunecă între prezervativ și partea laterală a vaginului sau dacă prezervativul este împins prea adânc în vagin. În rest, acestea sunt eficiente în proporție de 95%. Prezervativele vaginale (uneori etichetate ca prezervative feminine) nu sunt atât de accesibile, ele pot fi găsite mai ales în sex shop-uri sau în alte magazine online.
  • Un DIU este un obiect mic introdus în uter, care poate fi hormonal sau non-hormonal. Acesta trebuie montat doar de către un ginecolog. Fiecare tip de DIU are specificități diferite, dar își poate avea funcția de protecție timp de până la cinci ani. Aceasta poate fi o formă convenabilă de contracepție pentru unii, deoarece necesită un efort redus și este foarte eficient în prevenirea sarcinii (99%), însă unele persoane ar putea avea dureri mai mari și sângerări abundente în timpul menstruației atunci când au dispozitiv intrauterin. DIU poate fi prescris și, de asemenea, poate fi introdus doar de către ginecolog – costul unic poate fi destul de ridicat.
  • Plasture contraceptiv: este un plasture lipicios, asemănător cu un plasture medicinal, care eliberează hormoni în organism prin piele. Acesta conține aceiași hormoni ca și pilulele (progesteron și estrogen) și este făcut pentru a fi folosit de persoanele cu uter. Utilizați plasturele conform instrucțiunilor de pe ambalaj, un plasture trebuie purtat timp de aproximativ o săptămână și apoi schimbat cu unul nou. Plasturii se folosesc, de asemenea, în ciclu de 4 săptămâni, 3 săptămâni cu plasture (în fiecare săptămână unul nou) și o săptămână fără plasture. Acesta ar trebui să fie rezistent la apă și transpirație, astfel încât nu sunt necesare restricții în regim. Posibilul efect secundar este creșterea presiunii. Plasturele contraceptiv trebuie să fie prescris de către ginecolog.
  • Diafragma sau capacul contraceptiv este un capac de silicon care se introduce în vagin înainte de sex. Principiul este că acest capac acoperă colul uterin și creează o barieră astfel încât spermatozoizii nu pot intra în uter și fertiliza ovulul. Capacul trebuie să rămână introdus cel puțin 6 ore după actul sexual pentru a fi eficient și se recomandă folosirea lui împreună cu gelul spermicid care împreună fac circa 94% din eficiență în prevenirea sarcinii. Capacele sunt de diferite mărimi, așa că poate dura ceva timp pentru a găsi mărimea potrivită și pentru a învăța cum să îl folosești corect. Un capac poate fi folosit în mod repetat timp de aproximativ 1-2 ani. Capacele pot fi cumpărate din sex shop-uri sau farmacii.
  • Vasectomia este o procedură chirurgicală pentru persoanele cu testicule pentru a tăia sau sigila tubul cu spermatozoizi și, prin urmare, pentru a preveni sarcina. Vasectomiile pot fi inversate din nou prin reconectarea chirurgicală a trompelor, însă procedura de inversare a operației nu este garantată să funcționeze, mai ales cu cât a trecut mai mult timp de când s-a făcut vasectomia. În primele câteva săptămâni (8-12) după procedură trebuie folosite alte metode contraceptive, deoarece ar putea exista încă spermatozoizi în trompe. După vasectomie, va exista ejaculare, dar sperma nu va purta spermatozoizi. Unele persoane pot avea probleme cu testiculele dureroase după această procedură
  • Sterilizarea femeilor – pentru persoanele cu uter înseamnă blocarea sau sigilarea trompelor uterine pentru a împiedica ovulele să ajungă la spermatozoizi și să fie fertilizate. Majoritatea procedurilor de ligatură a trompelor nu pot fi inversate. Dacă se încearcă inversarea, aceasta necesită o intervenție chirurgicală majoră și nu este întotdeauna eficientă.
  • Inelul vaginal este un inel din plastic moale care se introduce în vagin și care eliberează estrogen și progesteron pentru a preveni sarcina. Inelul funcționează timp de o lună, dacă este introdus corect în vagin – dacă inelul iese, poate fi spălat cu apă caldă și introdus din nou. Are o eficiență de peste 99%. Inelul vaginal poate fi cumpărat din farmacii sau drogherii specializate.
  – 8.3. SITUAȚII DE DISCRIMINARE LEGATE DE SUBIECT –

• Mutilarea genitală.
• Rușine pentru că sunt/nu sunt virgin/ă.
• Hărțuirea și împingerea la îndepărtarea părului de pe corp din cauza normelor sociale – spunând unei fete care are picioarele/axilele neepilate „arăți ca un băiat”, „de ce nu ai grijă de tine?”, „crezi că cineva te va plăcea așa?”, „este neigienică”.
• Hărțuirea băieților care nu au „suficient” păr facial, comentarii insensibile și spunând că sunt „imaturi” dacă nu îl au.
• Stigmatizarea fetelor pentru că sunt sexuale – împingându-le să devină persoane care trebuie să acorde prioritate mai presus de toate aspectului fizic pentru a „fi dorite”, dar învățându-le și să fie „modeste” și pasive și să evite să-și exprime sexualitatea în mod deschis. Numirea fetelor „târfe” dacă își arată pielea sau se îmbracă într-un mod revelator. Numirea fetelor „târfe” dacă au mai multe experiențe sexuale.
• Stigmatizarea fetelor (a oamenilor în general) pentru că se masturbează, răspândirea unor afirmații false despre masturbare, cum ar fi faptul că le-ar face organele genitale „prea folosite”, că este „împotriva naturii” și „profanatoare” -> crearea unei atmosfere în care oamenii se simt rușinați atunci când se masturbează.
• Rușinarea băieților pentru că nu sunt suficient de sexuali sau „bărbătești” – Există o narațiune conform căreia trebuie să fie sexuali și să dorească sex tot timpul, altfel vor fi percepuți ca fiind ciudați. Pot fi numiți „poponari” dacă nu sunt interesați de fete și nu se întâlnesc „suficient”.
• Împingerea cuiva către un început timpuriu al vieții sexuale (prima experiență sexuală) și rușinarea celor care așteaptă mai mult din orice motiv „ai 15 ani și încă nu ai făcut-o? ce e în neregulă cu tine?”.
• Body shaming – hărțuirea și intimidarea persoanelor pentru anumite lucruri ale aspectului lor fizic. Poate fi vorba de greutatea lor, de față, de coapse, de orice. Efectuarea de comentarii lipsite de respect cu privire la aspectul altora și inventarea de insulte dăunătoare pe baza acestora. 
• Vorbind despre contracepție și reproducere doar fetelor și, prin urmare, făcându-le responsabile, lăsându-i pe băieți în afara acestui subiect.
• Neinformarea tuturor persoanelor din clasă despre toate subiectele (exemplu – separarea clasei în fete și băieți și informarea fetelor despre menstruație și a băieților despre erecție) – toată lumea ar trebui să știe toate acestea!
• Presupunând că toți cei care au un penis sunt băieți și toți cei care au vulvă sunt fete – nu folosesc un limbaj incluziv și nu includ perspectiva queer, ceea ce îi face pe elevii LGBTQ+ să se simtă excluși și mai confuzi.
• Porno care prezintă mai ales sex cu penetrare lungă, sex violent și care oferă o percepție nerealistă și nesănătoasă a sexului. 
• Stigmatizarea menstruației.

8.4. BUNE PRACTICI

Materialul canadian de predare a sănătății sexuale oferă următoarele sfaturi (Alberta, n.red.):

• Dezvoltarea unei comunicări deschise și pozitive cu privire la sex și la dezvoltarea sexuală. Răspundeți la întrebările pe care le au copiii într-un mod adecvat vârstei lor – evitați să le spuneți că sunt prea mici pentru ceva. Dacă întreabă despre ceva, acesta este momentul în care sunt interesați de acel lucru și aveți șansa de a le oferi informații fără a crea un tabu în jurul acestui subiect. Spuneți-le că pot veni oricând să vă pună întrebări despre sexualitate și că veți face tot posibilul să le răspundeți. Fiți conștienți de faptul că, dacă nu le oferiți informații, vor găsi o altă modalitate de a le obține și, cel mai probabil, acestea vor fi de o calitate mai proastă (informații din filme porno, de la colegi, de pe internet), dezinformare, răspândire de mituri, perpetuarea tabuurilor etc.
• Informați-i pe copii despre pubertate și schimbările în dezvoltarea sexuală atunci când sunt mici, înainte ca ei să le experimenteze. În acest fel, se vor simți mai pregătiți și vor ști parțial la ce să se aștepte, ceea ce ar putea diminua stresul și îi va ajuta să facă față acestor schimbări, încurajându-i să ia decizii mai sigure. 
• Evitați comentariile inutile și dăunătoare cu privire la aspectul și greutatea corpului copiilor, deoarece acestea pot înrăutăți sentimentul lor de stimă de sine și pot duce cu ușurință la dezvoltarea unei imagini corporale negative. Atunci când vorbiți despre corpuri, arătați imagini cu persoane de diferite forme și origini, care reprezintă persoane reale și sunt mai ușor de relaționat.
• Sprijiniți-i pe copii să aibă o relație pozitivă cu corpul lor. Puteți face acest lucru prin abordarea și contestarea comentariilor rușinoase, prin neaplicarea unor standarde de frumusețe stereotipice, prin aprecierea abilităților și a punctelor forte ale copiilor și prin activități care îi încurajează pe copii să găsească aspecte pozitive ale corpului lor, aspecte care să le placă și să îi bucure. Puteți, de asemenea, să promovați pozitivitatea corporală fiind un exemplu și dând dovadă de conștientizare a propriei atitudini față de mâncare, greutate și atractivitate. Evitați să comentați aspectul fizic al altor persoane și să promovați dietele extrem de restrictive și exercițiile fizice excesive.
• Atunci când vorbiți despre părțile corpului, nu evitați să numiți organele genitale cu numele lor anatomice corespunzătoare. Copiii vor beneficia dacă vor putea numi fără rușine părți precum penis, testicule, vulvă, clitoris etc. și îi va ajuta să se raporteze mai bine la corpul lor și să comunice despre părțile corpului în general. Nu omiteți clitorisul din discuție, deoarece acesta poate fi principala sursă de plăcere pentru persoanele cu vulvă. În afară de posibilitatea de a dezvolta o relație mai sănătoasă cu corpul lor, cunoașterea denumirilor anatomice ale părților corpului contribuie la sănătatea lor mentală și fizică, deoarece încurajează informarea și diminuează șansele de a fi hărțuiți, agresați sau exploatați sexual. Utilizarea metaforelor pentru părțile corpului nu face decât să contribuie la o mai mare confuzie a copiilor cu privire la corpul lor și la funcțiile acestuia, ceea ce i-ar putea plasa într-o poziție vulnerabilă, făcând ca granițele și limitele să fie neclare pentru ei și expunându-i la manipulare.
• Dezmințiți miturile despre aspectul fizic, inclusiv părul de pe corp, rușinea legată de menstruație, credința falsă că vulva trebuie să fie mică și roz, că penisul trebuie să rămână în erecție pentru o perioadă lungă de timp, etc. Abordați faptul că pornografia, rețelele de socializare și alte reprezentări nu sunt corecte și subliniați frumusețea și normalitatea variațiilor aspectului și formelor corpului.
• În loc să promovați abstinența, informați-i pe copii despre diferitele forme de sex și tipuri de contracepție, punând accentul pe utilizarea practică și pe avantajele și dezavantajele acestora. Inspirația pentru realizarea unei activități despre contracepție poate fi găsită aici.
• Nu omiteți informațiile despre masturbare ca activitate sexuală sigură, sănătoasă și independentă.
• Atunci când vorbiți despre dezvoltarea sexuală și corpuri, luați în considerare diversitatea corpurilor, inclusiv homosexualitatea, abilitățile, vârsta și alte aspecte care depășesc categoriile binare.

8.5. REFERINȚE

Alberta (n.d.). Curriculum overview. Available from https://teachingsexualhealth.ca/teachers/sexual-health-education/understanding-your-role/get-prepared/curriculum-overview/

Blackless, M., Charuvastra, A., Derryck, A., Fausto‐Sterling, A., Lauzanne, K., & Lee, E. (2000). How sexually dimorphic are we? Review and synthesis. American Journal of Human Biology: The Official Journal of the Human Biology Association, 12(2), 151-166

Cook, R. J., & Dickens, B. M. (2009). Hymen reconstruction: ethical and legal issues. International Journal of Gynecology & Obstetrics, 107(3), 266-269. doi: 10.1016/j.ijgo.2009.07.032

Dakanalis, A., Carrà, G., Calogero, R., Fida, R., Clerici, M., Zanetti, M. A., & Riva, G. (2015). The developmental effects of media-ideal internalization and self-objectification processes on adolescents’ negative body-feelings, dietary restraint, and binge eating. European child & adolescent psychiatry, 24(8), 997-1010.

Doležalová, P., Heumann, V., Orlíková, B., Hull-Rochelle, G., Pavlica, K., et al. (2021). Rozvoj duševní pohody u transgender klientů. Poznatky a holisticky orientovaný terapeutický přístup. Národní ústav duševního zdraví, Klecany. Available from: https://www.nudz.cz/files/pdf/rozvoj-dusevni-pohody-u-transgender-klientu.pdf

Guest, E., Zucchelli, F., Costa, B., Bhatia, R., Halliwell, E., & Harcourt, D. (2022). A systematic review of interventions aiming to promote positive body image in children and adolescents. Body Image, 42, 58-74. https://doi.org/10.1016/j.bodyim.2022.04.009

Hegazy, A. A., & Al-Rukban, M. O. (2012). Hymen: facts and conceptions. The Health, 3(4), 109-115.

Herdt, G., & McClintock, M. (2000). The magical age of 10. Archives of Sexual Behaviour, 29(6), 587-606. https://doi.org/10.1023/A:1002006521067

Kontula, O., & Haavio-Mannila, E. (2003). Masturbation in a generational perspective. Journal of Psychology & Human Sexuality, 14(2-3), 49-83.

Kopcakova, J., Dankulincova Veselska, Z., Madarasova Geckova, A., Van Dijk, J. P., & Reijneveld, S. A. (2014). Is being a boy and feeling fat a barrier for physical activity? The association between body image, gender and physical activity among adolescents. International journal of environmental research and public health, 11(11), 11167-11176.https://doi.org/10.3390/ijerph111111167

Leung, A. K. C., & Robson, L. M. (1993). Childhood Masturbation. Clinical Pediatrics, 32(4), 238–241. https://doi.org/10.1177/000992289303200410

Lo Presto, C. T., Sherman, M. F., & Sherman, N. C. (1985). The effects of a masturbation seminar on high school males’ attitudes, false beliefs, guilt, and behaviour. The Journal of Sex Research, 21(2), 142–156. doi:10.1080/00224498509551255

National Child Traumatic Stress Network.(2009). Sexual development and behaviour in children: Information for parents and caregivers.Retrieved from the Alaska Department of Health and Social Services, Office of Children’s Services:http://hss.state.ak.us/ocs/Publications/pdf/sexualdevelop-children.pdf

NHS (2021). Your contraception guides. Available from https://www.nhs.uk/conditions/contraception/

O’Connell, H. E., Hutson, J. M., Anderson, C. R., & Plenter, R. J. (1998). Anatomical relationship between urethra and clitoris. The Journal of urology, 159(6), 1892-1897.

Ogletree, S. M., & Ginsburg, H. J. (2000). Kept under the hood: Neglect of the clitoris in common vernacular. Sex Roles, 43(11), 917-926. https://doi.org/10.1023/A:1011093123517.

Pattatucci, A. M., & Hamer, D. H. (1995). Development and familiality of sexual orientation in females. Behaviour Genetics, 25(5), 407-419. https://doi.org/10.1007/BF02253370

Pla, J. (2020). Bliss Club: Sex tips for creative lovers. Hardie Grant.

Rew, L., Young, C. C., Monge, M., & Bogucka, R. (2021). Puberty blockers for transgender and gender diverse youth—a critical review of the literature. Child and Adolescent Mental Health, 26(1), 3-14. https://doi.org/10.1111/camh.12437

Saharso, S. (2022). Hymen ‘repair’: Views from feminists, medical professionals and the women involved in the middle east, North Africa and Europe. Ethnicities, 22(2), 196–214. https://doi.org/10.1177/14687968211061582

Smith, E. E., Atkinson, R. L., Fredrickson, B., Hilgard, E. R., Nolen-Hoeksema, S., & Loftus, G. (2003). Atkinson & Hilgard’s introduction to psychology. Wadsworth Publishing Company.

Wheeler, M. D. (1991). Physical Changes of Puberty. Endocrinology and Metabolism Clinics of North America, 20(1), 1–14. doi:10.1016/s0889-8529(18)30279-2

Williamson, H. (2015). Social pressures and health consequences associated with body hair removal. Journal of Aesthetic Nursing, 4(3), 131–133. doi:10.12968/joan.2015.4.3.131