5.1. COMUNICAREA CU PĂRINȚII

5.1.1. INTRODUCERE

Egalitatea de gen poate fi predată și realizată dacă există o înțelegere a identităților de gen și a identităților sexuale. Pentru a putea vorbi despre egalitate, este necesar să știm cine este reprezentat în cadrul populației care nu are aceleași privilegii, oportunități de acces ca și omologii lor. Pentru aceasta, înțelegerea procesului de creare sau de descoperire a genului și sexului poate ajuta la înțelegerea multitudinii de genuri și identități sexuale.

5.1.2. DEZVOLTAREA SUBTEMEI

Din cauza societății heteronormative în care trăim, este foarte ușor pentru copii să devină confuzi sau să înceapă să simtă că ceva este în neregulă cu ei doar pentru că nu par să se încadreze în construcțiile sociale binare. Aceste construcții sunt prezente în tot ceea ce ne înconjoară, începând cu cercurile familiei și ale prietenilor noștri, social media, filme, jocuri etc. Din acest motiv, părinții și educatorii joacă un rol important în procesul de descoperire al copiilor.

În mediul familial, acest rol poate fi axat pe două subiecte principale: comunicarea deschisă și siguranța. Încurajarea copiilor de a pune întrebări, de a le exprima cu voce tare și de a susține ceea ce cred, combinată cu crearea unui spațiu mai sigur, poate juca un rol important în dezvoltarea lor, atât la nivel personal, cât și la nivel societal. 

Dacă vă doriți să creați un spațiu care să includă egalitatea de gen pentru fiecare copil, câteva aspecte vă pot ajuta să faceți diferența: 

• Crearea unui spațiu mai sigur, 
• Crearea unui mediu favorabil greșelilor, 
• Abilitarea si împuternicirea, 
• Învățându-i cum să comunice deschis.

5.1.2.1. Autoeducare

Primul și cel mai important pas pe care îl puteți face pentru a vă învăța copiii despre egalitatea de gen este să vă educați pe voi înșivă. Dacă vă doriți caun copil să pună la îndoială structurile de putere, inegalitățile și nedreptatea și să își descopere identitatea, îi va ajuta să vă vadă făcând acest lucru în mod deschis și pe dvs. Una dintre cele mai bune modalități de a vă educa pe un subiect, indiferent dacă este vorba despre identitate de gen/sexualitate/consimțământ/relații etc., este să consumați conținut de la persoane care trec prin aceste procese sau care practică structurile despre care doriți să învățați. Fiți atenți la sursele de informare. A învăța direct de la activiști, de la persoane din interiorul comunității LGBTQ+, de la resurse create de persoane care sunt direct afectate de aceste inegalități (în acest caz, inegalitatea de gen) este o modalitate de a vă asigura că acel conținut pe care îl consumați și pe care îl răspândiți este de fapt ancorat în realitate, mai degrabă decât în teoriile sau discursurile unor persoane neexperimentate și/sau care nu sunt direct afectate de acest lucru. 

Atunci când se cercetează inegalitatea de gen (și orice alt subiect), este important să se obțină perspective diferite asupra subiectului pentru a avea o viziune completă și nu una restrânsă. De exemplu, atunci când citiți despre identitatea de gen, încercați să citiți despre experiențe și practici personale din diferite părți ale lumii, diferite religii și diferite medii politice și sociale, astfel încât să puteți înțelege cum aceeași situație poate fi percepută diferit odată ce schimbați contextul cultural și/sau rasial.

Cercetările arată că majoritatea copiilor nu vorbesc deschis despre sex și sexualitate cu părinții lor. Stabilirea unui mediu de încredere poate schimba această situație, iar o modalitate de a face acest lucru este să le arătați că înțelegeți subiectele în cauză, educându-vă.

5.1.2.2. Comunicare deschisă

Atunci când discutați cu copiii dumneavoastră despre egalitatea de gen, sex și sexualitate, o parte importantă a procesului de înțelegere a acestora este să vă puneți în locul si contextul lor. Încercați să vă adaptați discursul și activitățile în funcție de vârsta și de mediul lor cultural, furnizându-le în același timp informațiile de care au nevoie. Dacă nu știți răspunsul la o întrebare pe care o pun, încercați să îl căutați împreună. În acest fel, vă puteți învăța și copiii cum să aleagă surse de informații de încredere.

Încercați să rețineți că a vorbi despre gen și sex nu înseamnă a sexualiza copiii – ci adulții sunt cei care sexualizează copiii. Înainte de a vorbi cu copiii dvs. despre aceste subiecte, încercați să lucrați la limitele voastre personale, la factorii declanșatori și credințele voastre că să evitați să le proiectați asupra copiilor dvs. prin împărtășirea gândurilor și sentimentelor legate de vinovăția sexuală. 

5.1.2.3. Spații mai sigure

Nu există un spațiu 100% sigur în cadrul unui grup (inclusiv într-o familie), deoarece este nerealist să crezi că poți satisface nevoile și dorințele tuturor în același timp. Ceea ce puteți face este să creați un spațiu mai sigur, în care toată lumea să simtă că se poate exprima și își poate împărtăși ideile, dorințele și nevoile fără teama de a fi judecat.

În procesul de creare a unui spațiu mai sigur:

• Încercați să conștientizați privilegiile și structurile de putere.
• Luați în considerare mediul în care trăiesc copiii.
• Creați oportunități pentru ca aceștia să participe la schimbul de cunoștințe. Folosiți jocuri/cărți/activități pentru a le oferi instrumente pentru a acționa.
• Fiți empatici și ascultați activ ceea ce au de spus.
• Oferiți tuturor spațiul și timpul de care au nevoie. Unii copii au nevoie de mai mult timp pentru a se simți suficient de confortabil pentru a participa activ la discuții.
• Recunoașteți și apreciați contribuția fiecăruia în cadrul grupului.

Crearea unui spațiu mai sigur are o legatură directă cu rezolvarea conflictelor. Atunci când apare un conflict, nu uitați că acestea sunt determinate de emoții. Dacă cineva simte emoții puternice, oferiți-i spațiu pentru a procesa aceste emoții și, eventual, oferiți-i sprijinul dvs. pe parcursul acestui proces. Încercați să deescalați situația prin găsirea unei viziuni comune și a unei soluții la problemă. Fiți gata să vă asumați rolul de mediator. În calitate de părinte, atunci când vă confruntați cu un conflict, încercați să țineți cont de faptul că acesta poate fi atât interpersonal (individual), cât și intrapersonal (între 2 persoane/părți). 

Este important să recunoașteți în primul rând emoțiile lor și să le arătați că încercați să le înțelegeți punctul de vedere. După aceea, puteți încerca să vă ajutați copiii să își cartografieze nevoile și să își mute concentrarea de la partea emoțională la cea rațională/logică. 

Încurajați-i să exprime deschis ceea ce simt și de ce au nevoie. Dați-le un exemplu și exprimați-vă propriile sentimente și nevoi.

5.1.2.4. Mediu favorabil greșelilor

Adesea, copiii și tinerii se tem să facă greșeli și să fie judecați pentru acestea. Crearea unui mediu favorabil greșelilor este o abordare bună care încurajează chestionarea și învățarea. Nu există răspunsuri corecte sau greșite și toată lumea este binevenită să contribuie la discuție. Pentru a crea un astfel de mediu, încurajați copiii să pună întrebări, să dezbată și să facă schimb de idei. În acest fel, ei se vor simți susținuți să împărtășească din ce în ce mai mult și vor muta accentul pe cunoștințele în sine, mai degrabă decât pe persoana care le împărtășește. 

Câteva lucruri care vă pot ajuta să creați acest tip de mediu sunt:

• Încurajați-i pe copii să nu întrerupă când cineva vorbește (sunt incluse reacțiile verbale de aprobare/dezaprobare).
• Încurajați folosirea limbajului corpului în cazul în care cuiva îi place o idee. De exemplu, scuturarea palmelor înseamnă aprobarea/susținerea ideii.
• Atunci când cineva face o greșeală, încurajați-l să-și ceară scuze și să învețe din ea.
• Folosirea pedepsei ca soluție nu are un efect pozitiv asupra procesului de învățare al copiilor. Ceea ce puteți face în schimb este să vă concentrați asupra acțiunilor viitoare mai degrabă decât asupra momentului în care a fost făcută greșeala.
• Reamintiți-le copiilor că suntem cu toții oameni și că este normal să facem greșeli, așa învățăm. Este important să învățăm din aceste greșeli în loc să ne blocăm în ele.

5.1.2.5. Comunicare – Limbajele iubirii

Fiecare persoană are un mod diferit de a exprima și de a simți recunoștința, dragostea și aprecierea. Cu cât îl cunoașteți mai repede pe al dvs. și pe al copilului dvs., cu atât mai ușor puteți lucra la îmbunătățirea procesului de comunicare. Având o bază în psihologie, există 5 limbaje diferite ale iubirii pe care oamenii le folosesc pentru a oferi/primi iubire și apreciere. Acestea sunt: cuvinte de afirmare, timp de calitate, atingere fizică, acte de serviciu și oferirea/primirea de cadouri (Chapman & Campbell, 2008).

Aceștia pot fi indicatori ai modului în care copiii dumneavoastră percep că sunt apreciați și incluși și pot facilita procesul de comunicare cu ei. Limbajele pot fi ușor de catalogat dacă vă observați copiii și reacțiile pe care le au la diferite interacțiuni timp de câteva zile. Alternativ, puteți face un test online pentru a vedea unde vă situați.

1. Cuvintele de afirmare sunt direcționate în comunicarea verbală, fie prin expresii verbale (cum ar fi complimente, reasigurare/liniștire, comentarii pozitive etc.), fie prin note scrise, scrisori etc. 
2. Timpul de calitate este centrat în prezența fizică și se exprimă prin petrecerea timpului împreună cu cei dragi. În timp ce activitățile pot să nu joace un rol atât de important în interacțiune, petrecerea timpului împreună este prioritară și este văzută ca o formă de exprimare/primire a iubirii și/sau a aprecierii. Construirea unor relații puternice este direct legată de conexiunile semnificative care se formează prin petrecerea timpului fizic împreună.
3. Atingerea fizică este o expresie non-verbală a iubirii și este centrată pe comunicarea non-verbală și pe crearea intimității. Ea poate fi exprimată prin îmbrățișări, mângâieri, așezarea capului pe umărul cuiva sau orice alt tip de contact fizic (consimțit). Având în vedere că atingerea este primul simț pe care îl dobândim atunci când ne dezvoltăm în copilărie și în copilăria timpurie, unele persoane o percep ca fiind abilitatea de a trimite și de a primi semnale emoționale de la persoanele din jurul lor.
4. Actele de serviciu reprezintă o modalitate de a vă exprima aprecierea prin actul de a face ceva pentru/către persoana căreia doriți să îi arătați dragostea, aprecierea sau recunoștința. Constă în lucruri mărunte pe care știi că persoana respectivă le-ar dori, cum ar fi să gătești ceva pentru ea, să rezolvi una dintre sarcinile sale din ziua respectivă, să îi aduci ceva, să faci curățenie pentru ea etc.
5. Oferirea/primirea de cadouri este cel mai popular dintre limbajele iubirii și reprezintă o altă modalitate de a vă arăta afecțiunea față de cineva. Deși se concentrează pe cadoul în sine, aceasta este o modalitate de a arăta efortul și timpul pe care l-ați depus pentru a pregăti/găsi cadoul și, de asemenea, de a arăta persoanei că i-ați ascultat dorințele și i-ați acordat atenție. 

De obicei, oamenii se simt iubiți și/sau apreciați dacă simt că sunt îngrijiți. Indiferent de vârsta lor, oamenii vor să se simtă ascultați și susținuți, iar un bun început în acest sens este de a afla ce tip de acțiuni le pot oferi aceste sentimente.

– 5.1.3. SITUAȚII DE DISCRIMINARE LEGATE DE SUBIECT –

Să presupunem că într-o zi copilul dumneavoastră de 14 ani vine și vă spune că și-a făcut un nou prieten care are mai multe relații romantice (și consensuale) în același timp, deoarece este bisexual și nu vrea să se limiteze la a avea relații doar cu persoane de un singur sex. Copilul dvs. menționează, de asemenea, că se gândește că monogamia ar putea să nu fie o opțiune bună pentru el. Dvs, în calitate de părinte monogam care nu are prea mult contact cu practicile non-normative sau cu alte structuri de relații, vă speriați și începeți să vorbiți cu el despre toate riscurile pe care le implică aceste practici, menționând toate aspectele negative și modul în care acest lucru poate afecta părerile oamenilor din jur. Puteți vedea cum li se schimbă chipul și cum încep să se îndoiască de prietenul lor și să se sperie de tot ce ar putea să se întâmple negativ.

În acest context, în loc să acționați în funcție de emoțiile dvs., ceea ce puteți face este să ascultați în mod activ ceea ce are de spus copilul dvs. Dacă nu știți prea multe despre subiect, dar doriți să îl sprijiniți și să aveți o conversație productivă, puteți face un pas înapoi și să-i spuneți că aveți nevoie de puțin timp pentru a cerceta mai multe despre acest subiect înainte de a putea vorbi cu el. Încercați să evitați să respingeți o idee de la început, chiar dacă nu împărtășiți același punct de vedere. Ascultați argumentele pe care le are de spus copilul dumneavoastră și nu uitați că, atâta timp cât ia o decizie în cunoștință de cauză, orice opțiune este valabilă.

Oh, și încă un lucru. Bănuiesc că ați presupus că acel copil este o fată. Dacă este așa, încercați să țineți cont de faptul că stereotipurile și rolurile de gen impuse sunt prezente în mintea noastră chiar și atunci când nu ne dăm seama de acest lucru. Reflecția activă asupra acestui aspect ajută procesul de realizare a egalității de gen.

5.1.4. BUNE PRACTICI

5.1.4.1. Comunicarea non-violentă (NVC)

NVC este o formă de comunicare bazată pe autoconectare, exprimare sinceră, prezență empatică, autoempatie și utilizarea puterii (Rosenberg, 2012). Când vorbim despre utilizarea puterii ne referim la capacitatea și abilitatea de a direcționa sau influența comportamentul celorlalți sau al evenimentelor. 

NVC poate fi personală (pentru conflicte interioare sau pentru a ne elibera de condiționări culturale/vinovăție/verșunare etc.), interpersonală (folosită pentru a empatiza cu ceilalți) sau socială (relația ta cu societatea) (Rosenberg, 2012).

Cele 5 elemente principale ale NVC, conform lui Rosenberg (2012) sunt:

• Conștiința – Mă exprim într-un mod deschis și onest? Ascult în mod activ și apreciez nevoile celorlalți? Sunt conectat la mine însumi?
• Gândul – Judec sau dau vina pe cineva?
• Limbajul verbal – Sunt cuvintele mele neutre/fără critici și reproșuri?
• Comunicare non verbală – Comunicarea mea non-verbală exprimă același lucru ca și cuvintele mele?
• Folosirea puterii – Încerc să domin această persoană pentru a obține ceea ce vreau? Fac o solicitare sau o cerere deghizată?

Atunci când comunicați cu copiii dumneavoastră (sau cu oricine altcineva) încercați să vă gândiți la aceste elemente și la mesajul pe care încercați să îl transmiteți. Gândiți-vă la modul în care vă exprimați, la limbajul corpului, la cuvintele pe care le alegeți și dacă/cum vă folosiți puterea în conversație.

5.1.4.2. Ascultarea activă

O bună practică este să vă ascultați activ copiii în loc să ascultați răspunsurile. Ascultarea activă înseamnă să acordați toată atenția interlocutorului, fiind atenți la comunicarea verbală și non-verbală (limbajul corpului). Evitați să întrerupeți, să faceți presupuneri sau să judecați vorbitorul. Atunci când răspundeți, vă puteți arăta interesul repetând mesajul în propriile cuvinte sau punând întrebări pentru a vă asigura că ați înțeles mesajul pe care a vrut să îl transmită. Încercați să empatizați cu ei, să vă puneți în locul lor și să vedeți situația din perspectiva lor. 

De asemenea, este util să îi întrebați dacă doresc un sfat sau dacă vor doar să se descarce sau să fie ascultați. În acest fel, evitați să oferiți opinii sau sfaturi care nu au fist cerute și vă concentrați asupra a ceea ce copilul dumneavoastră are nevoie de fapt de la dumneavoastră.

5.1.5. REFERINȚE

Chapman, G., & Campbell, R. (2008). The Five Love Languages of Children. In Google Books. Moody Publishers. Retrieved from https://books.google.es/books?hl=en&lr=&id=ORBIZ94Uu7YC&oi=fnd&pg=PA5&dq=teaching+love+languages+to+kids&ots=Dqo5yDhcfB&sig=HbaF-MdtPGMx6WkjmeNGL7v5UO8&redir_esc=y#v=onepage&q=teaching%20love%20languages%20to%20kids&f=false.

‌Rosenberg, M. (2012). Living Nonviolent Communication: Practical Tools to Connect and Communicate Skilfully in Every Situation. In Google Books. Retrieved from https://books.google.es/books?hl=en&lr=&id=U4N5CwAAQBAJ&oi=fnd&pg=PR7&dq=non+violent+communication+tools&ots=7dhC4nssU3&sig=2XBP6DwaspbQ3ttPk-ROXDVunuQ&redir_esc=y#v=onepage&q&f=false.

Mehta, A. (2019). Teaching Gender, Race, Sexuality: Reflections on Feminist Pedagogy. Kohljournal.press..Retrieved from https://kohljournal.press/reflections-feminist-pedagogy.

SCI Italy (2022). The Gender Effect. Retrieved from 2022_toolkit_booklet_thegendereffect-italy.pdf (sci.ngo).