2.5. CATEGORIZAREA SOCIALĂ

2.5.1. INTRODUCERE

Categorizarea socială este procesul prin care oamenii se clasifică pe ei înșiși și pe alții în grupuri diferențiate. Categorizarea simplifică percepția și cunoașterea legate de lumea socială prin detectarea relațiilor de similaritate inerente sau prin impunerea unei structuri asupra acesteia (sau ambele). Principala funcție adaptivă a categorizării sociale este aceea că permite și constrânge inferențele inductive, altfel haotice. Oamenii atribuie trăsături de grup indivizilor (stereotipuri) și ei – mai puțin puternic – generalizează trăsăturile individuale la grup. Puterea acestor două tipuri de inferențe inductive depinde de presupunerile a priori despre omogenitatea grupului. În măsura în care categoriile sociale se bazează pe modele detectate de similaritate a trăsăturilor, coerența lor este o chestiune de asemănare de familie. 

Categoriile de asemănare familială cuprind membri cu tipicitate variabilă, au granițe neclare (și, prin urmare, tind să se suprapună), iar trăsăturile pe care le dețin tind să fie corelate între ele. Totuși, unele categorii sociale sunt „subțiri”, deoarece coerența lor se bazează exclusiv pe etichete arbitrare sau construite social. Ambele tipuri de categorii (asemănarea de familie și construcția socială) dau naștere la două prejudecăți comune și problematice din punct de vedere social: (a) favoritismul în cadrul grupului și (b) percepția omogenității grupului de outsideri (Krueger, 2001).

2.5.2. DEZVOLTAREA SUBTEMEI

Majoritatea diferențelor de gen nu sunt determinate biologic sau genetic, ci mai degrabă construite social. Diferențele de gen în sine nu reprezintă o problemă, dar ele devin problematice pentru predare atunci când implică polarizarea și stereotipurile de gen. Obiective mai ambițioase și mai semnificative ar fi ca, odată ajunși la școală, fetele și băieții să aibă parte de o învățare și o predare de calitate și ca egalitatea în școlarizare să fie legată de schimbări pozitive în direcția egalității în societate în general. (Kütt & Papp, 2022).

În general, cadrele didactice consideră că tratează toți copiii în mod corect și egal la școală. Cu toate acestea, studiile arată că nu este întotdeauna așa și că profesorii îi tratează diferit pe elevi în funcție de sexul acestora. Aceștia contribuie la construcția socială a genului prin așteptările și interacțiunile lor cu fetele și băieții, practicile din clasă, alegerea materialelor educaționale etc., care contribuie la consolidarea sau la distrugerea stereotipurilor de gen. „Obiectivul cel mai frecvent al politicilor privind egalitatea de gen în învățământul primar este acela de a contesta rolurile și stereotipurile tradiționale de gen” (Kütt & Papp, 2022).

2.5.2.1. Stereotipurile de gen

Un stereotip de gen este o viziune generalizată sau o preconcepție despre atributele sau caracteristicile pe care le posedă sau ar trebui să le posede femeile și bărbații sau despre rolurile care sunt sau ar trebui să fie îndeplinite de bărbați și femei. Stereotipurile de gen au componente descriptive, care sunt convingeri despre ceea ce fac în mod obișnuit bărbații și femeile. Cu toate acestea, ele conțin, de asemenea, componente prescriptive puternice sau convingeri despre ceea ce ar trebui să facă bărbații și femeile. Rolurile stereotipice feminine includ faptul că sunt emoționale, grijulii și au nevoie de protecție. Rolurile stereotipice masculine includ ideea de a fi rațional, orientat spre carieră și puternic. Aceste ipoteze pot fi negative (de exemplu, femeile sunt iraționale, bărbații sunt insensibili) sau aparent benigne (de exemplu, femeile sunt îngrijitoare, bărbații sunt lideri) (Kütt & Papp, 2022).

Stereotipurile de gen trec cu vederea și persoanele care nu se încadrează în categoria de bărbat sau femeie.

Este firesc ca stereotipurile să ajute fiecare persoană să se orienteze rapid în informațiile obținute din mediul înconjurător. La nivelul individului, se vorbește despre categorizare ca despre un proces cognitiv, care se bazează mai ales pe stereotipuri. Acest lucru poate duce la o discriminare interzisă, adică la un tratament inegal al unei persoane pentru că i se atribuie anumite caracteristici care caracterizează prejudecățile sau stereotipurile unui grup. Discriminarea poate fi atât directă, cât și indirectă, dar detectarea acesteia este în cea mai mare parte de competența instanțelor. Discriminarea pe o anumită bază este totuși percepută de o anumită persoană, care își poate apoi proteja din punct de vedere juridic dreptul de a nu fi discriminată de o altă persoană.

Mai multe procese din societate pot fi indirect discriminatorii, care dezavantajează persoanele dintr-o anumită categorie ca grup.

– 2.5.3. SITUAȚII DE DISCRIMINARE LEGATE DE SUBIECT –

Există probleme dacă oamenii nu văd persoana din spatele stereotipurilor. Există persoane care sunt diferite de rolul de gen construit de cineva, iar aceste persoane sunt mai degrabă discriminate, pentru că sunt diferite.

2.5.4. BUNE PRACTICI

• Teoria identității sociale – Categorizare, identificare, comparare – VIDEO
• Categorizarea socială – VIDEO
• Stereotipurile de gen – VIDEO
• Stereotipurile de gen (Jucării pentru fete vs jucării pentru băieți: Experimentul – BBC Stories) – VIDEO

2.5.5. REFERINȚE

Krueger, J. (2001). Social Categorization, Psychology of. In N. J. Smelser & P. B. Baltes (Eds.), International Encyclopedia of the Social & Behavioral Sciences (pp. 14219–14223). Pergamon. https://doi.org/10.1016/B0-08-043076-7/01751-4

Kütt, R., & Papp, Ü.-M. (2022). Gender-Sensitive Education for Primary School Teachers. Self-Study Courxe in 16 Modules. Fair Play at Schools.