4.3. VIOLENȚA DIN PARTEA PARTENERILOR INTIMI

4.3.1. INTRODUCERE

Violența între parteneri intimi este larg răspândită și are un impact negativ uriaș asupra adulților, copiilor, familiilor, relațiilor interpersonale și comunităților și adduce și pierderi economice uriașe. Una dintre trăsăturile caracteristice ale violenței partenerului intim este natura sa ascunsă, deoarece multe victime ale violenței partenerului intim sunt prea descurajate să caute ajutor și să raporteze abuzul la organele de drept.

Violența partenerului intim se referă la comportamentul unui partener intim sau al unui fost partener care provoacă daune fizice, sexuale sau psihologice, inclusiv agresiune fizică, constrângere sexuală, abuz psihologic și comportamente de control (Krug et al., 2002).

Potrivit Institutului European pentru Egalitate de Gen (EIGE), violența între parteneri intimi este „orice act de violență fizică, sexuală, psihologică sau economică care are loc între foști sau actuali soți sau parteneri, indiferent dacă agresorul împarte sau a împărțit aceeași reședință cu victima”. (Institutul European pentru Egalitate de Gen, 2017).

Deși femeile pot fi violente în relațiile cu bărbații, adesea este pentru autoapărare, iar violența apare uneori în parteneriatele între persoane de același sex, cei mai frecvenți autori ai violenței împotriva femeilor sunt partenerii intimi sau foștii parteneri de sex masculin. În schimb, este mult mai probabil ca bărbații să fie victimele unor acte de violență din partea unor străini sau cunoștințe decât din partea unor persoane apropiate (Krug et al., 2002).

Violența partenerului intim se referă la patru forme diferite de violență (violență fizică, sexuală, psihologică și economică), care sunt explicate mai jos, și separat de violența în întâlniri, care apare în special în rândul tinerilor.

4.3.2. DEZVOLTAREA SUBTEMEI

4.3.2.1. Care sunt factorii de risc pentru violența între parteneri intimi?

Violența între parteneri intimi și, de asemenea, violența sexuală sunt rezultatul unor factori care apar la nivel individual, familial, comunitar și la nivelul societății în general, care interacționează între ei pentru a crește sau a reduce riscul (de protecție). Unii sunt asociați cu faptul de a fi un autor de violență, alții sunt asociați cu faptul de a fi fost supus violenței, iar alții sunt asociați cu ambele (Krug et al., 2002; OMS, s.n.d.-b).

Factorii de risc pentru violența atât a partenerului intim, cât și pentru violența sexuală includ:

• Niveluri mai scăzute de educație (săvârșirea violenței sexuale și experiența violenței sexuale).
• Un istoric de expunere la maltratarea copilului (comiterea și experiența).
• Martorii violenței în familie (comiterea și experiența).
• Tulburare de personalitate antisocială (săvârșire).
• Consumul dăunător de alcool (comiterea și experiența)
• Comportamente masculine dăunătoare, inclusiv faptul de a avea mai mulți parteneri sau atitudini care aprobă violența (comiterea)
• Normele comunitare care privilegiază sau atribuie un statut superior bărbaților și un statut inferior femeilor.
• Niveluri scăzute de acces al femeilor la locuri de muncă remunerate.
• Nivelul scăzut al egalității de gen (legi discriminatorii etc.).

Factorii asociați în mod specific cu violența partenerului intim includ:

• Antecedente de expunere la violență.
• Discordie și nemulțumiri conjugale.
• Dificultăți în comunicarea între parteneri.
• Comportamentele de control ale bărbaților față de partenerele lor.

Factorii asociați în mod specific cu comiterea violenței sexuale includ:

• Credințe în onoarea familiei și puritatea sexuală.
• Ideologii de drepturi sexuale masculine.
• Sancțiuni juridice slabe pentru violența sexuală.

4.3.2.2. Violența fizică

Violența fizică este considerată orice act care provoacă vătămări fizice partenerului actual sau fostului partener ca urmare a folosirii ilegale a forței fizice. Violența fizică poate lua forma, printre altele, a agresiunii grave sau minore, a privării de libertate și a uciderii din culpă (Institutul European pentru Egalitate de Gen, 2017). 

În 2014, orientările ONU pentru elaborarea statisticilor de sondaj (United Nations, 2014) au subliniat că violența fizică poate implica o gamă largă de acte fizice, cum ar fi:

• Să plesnească sau să arunce cu ceva care ar putea răni un partener intim.
• Împingerea, tragerea de păr.
• Lovirea cu pumnul sau orice altceva care ar putea răni un partener intim.
• Lovirea cu piciorul, târârea sau bătaia.
• Sufocarea sau arderea intenționată.
• Amenințarea de a folosi un pistol, un cuțit sau o altă armă împotriva unui partener intim.

4.3.2.3. Violența sexuală

Orice act sexual efectuat asupra victimei fără consimțământ. Violența sexuală poate lua forma violului sau a agresiunii sexuale (Institutul European pentru Egalitate de Gen, 2017).

ONU adaugă (United Nations, 2014) că violența sexuală este orice fel de comportament sexual dăunător sau nedorit care este impus cuiva. Aceasta include acte de contact sexual abuziv, angajarea forțată în acte sexuale, tentative sau acte sexuale încheiate cu altă persoană fără consimțământul acesteia, hărțuirea sexuală, abuzul verbal, amenințările, expunerea, atingerile nedorite, incestul etc. 

Informații mai detaliate despre violența sexuală se găsesc în subiectul 4.4.

4.3.2.4. Violența psihologică

Violența psihologică include o serie de comportamente care cuprind acte de abuz emoțional și comportamente de control. Acestea coexistă adesea cu acte de violență fizică și sexuală din partea partenerilor intimi și reprezintă acte de violență în sine. Studiile au arătat că utilizarea mai multor tipuri de violență psihologică este asociată cu un risc crescut de violență fizică și sexuală împotriva partenerelor și poate avea efecte grave asupra acestor femei, indiferent dacă au avut loc sau nu alte tipuri de violență (Organizația Națiunilor Unite, 2014).

EIGE propune ca definiție pentru violența psihologică „orice act sau comportament care provoacă daune psihologice partenerului sau fostului partener. Violența psihologică poate lua forma, printre altele, a coerciției, a defăimării, a unei insulte verbale sau a hărțuirii.” (Institutul European pentru Egalitate de Gen, 2017).

Printre exemplele de comportamente care se încadrează în definiția violenței psihologice se numără următoarele:

• Abuzul emoțional:

• Insultându-i sau făcându-i să se simtă prost în pielea lor.
• Denigrându-i sau umilindu-i în fața altor personae.
• Să-i sperie sau să-i intimideze în mod deliberat.
• Amenințarea de a le face rău lor sau altor persoane la care țin.

• Controlul comportamentului:

• Izolarea lor prin împiedicarea de a-și vedea familia sau prietenii
• Monitorizarea locului unde se află și a interacțiunilor sociale
• Ignorarea lor sau tratarea lor cu indiferență
• Faptul că se enervează dacă aceștia vorbesc cu alte persoane
• Acuzații nejustificate de infidelitate
• Controlarea accesului acestora la asistență medicală
• Controlul accesului acestora la educație sau pe piața muncii.

4.3.2.5. Violența economică

Se spune că violența economică are loc atunci când un individ îi refuză partenerului său intim accesul la resurse financiare, de obicei ca formă de abuz sau de control sau pentru a-l izola sau pentru a-i impune alte consecințe negative asupra bunăstării sale (Organizația Națiunilor Unite, 2014). 

EIGE propune o definiție a violenței economice ca fiind „orice act sau comportament care cauzează daune economice partenerului. Violența economică poate lua forma, printre altele, a deteriorării proprietății, a restricționării accesului la resurse financiare, la educație sau la piața muncii, sau a nerespectării responsabilităților economice, cum ar fi pensia alimentară (Institutul European pentru Egalitate de Gen, 2017).

Violența economică implică următoarele (Organizația Națiunilor Unite, 2014):

• Refuzarea accesului la resurse financiare
• Refuzul accesului la proprietate și la bunuri de folosință îndelungată
• Nerespectarea deliberată a responsabilităților economice, cum ar fi pensia alimentară sau sprijinul financiar pentru familie, expunându-l astfel la sărăcie și la greutăți
• Refuzul accesului la piața muncii și la educație
• Negarea participării la luarea deciziilor relevante pentru statutul economic.

4.3.2.6. Violența în întâlniri

Violența domestică poate avea loc atât în cadrul unei relații de întâlnire, al unei relații de coabitare, între parteneri de viață, cât și în cadrul căsătoriei.

Copiii și tinerii pot fi martori și pot suferi în mod direct din cauza violenței între partenerii intimi dintre părinții lor. Tinerii pot fi, de asemenea, victime ale violenței între parteneri intimi în propriile lor relații – o astfel de violență între parteneri intimi între tineri se numește violență în cadrul întâlnirilor (dating-ului). Violența în întâlniri este un mijloc de control asupra persoanei cu care aveți o relație, care se caracterizează prin putere și control. Acestea sunt relații nesigure și dăunătoare. Stereotipurile de gen contribuie la violența în cadrul întâlnirilor, dar și lipsa abilităților de a face față sentimentelor agresive și de a găsi soluții în situații de conflict (Part & Kull, 2019).

Abordarea violenței în întâlniri ar trebui să se bazeze pe o perspectivă de gen, deoarece aceasta este adesea legată de stereotipurile de gen, iar deconstruirea acestora contribuie la înțelegerea și prevenirea violenței în întâlniri. Într-un studiu anterior, s-a constatat că atitudinile stereotipice de gen ale tinerilor din grupul de testare au fost legate de atitudinile care permit violența în întâlniri (Part & Kull, 2019).

– 4.3.3. SITUAȚII DE DISCRIMINARE LEGATE DE SUBIECT –

• Forțarea de a face sex atunci când nu doresc să facă sex.
• Spunându-le că le datorează sex în schimbul unei întâlniri.
• Acționând excesiv de gelos, inclusiv acuzându-i în mod constant de înșelăciune.
• Fiind extrem de controlat, cum ar fi spunându-le ce să poarte, interzicându-le să își vadă prietenii și familia sau cerându-le să le verifice telefonul, e-mailul și rețelele sociale.
• Verificarea constantă a lor și supărarea dacă ei nu-i verifică.
• Îi denigrează, inclusiv pentru aspectul lor (haine, machiaj, păr, greutate), inteligența și activitățile pe care le desfășoară.
• Încercarea de a le izola de alte persoane, inclusiv prin jigniri.
• Învinovățirea pentru comportamentul abuziv și enumerarea modurilor în care „l-au obligat să o facă”.
• Refuzul de a-și asuma responsabilitatea pentru propriile acțiuni.
• Scuzele pentru abuz și promisiunea de a se schimba din nou și din nou.
• Au un temperament iute, astfel încât nu se știe niciodată ce vor face sau ce vor spune, fapt care ar putea cauza o problemă
• Nu le permite să pună capăt relației sau le face să se simtă vinovate pentru că pleacă.
• Amenințarea de a chema autoritățile (poliția, agenții de deportare, serviciile de protecție a copilului etc.) ca modalitate de a controla comportamentul.
• Împiedicându-le să folosească metode contraceptive sau să meargă la medic sau la asistentă medicală.
• Să comită orice violență fizică, cum ar fi lovirea, împingerea sau pălmuirea lor.

4.3.4. REFERINȚE

European Institute for Gender Equality (2017). Glossary of definitions of rape, femicide and intimate partner violence. European Institute for Gender Equality. Retrieved from https://eige.europa.eu/sites/default/files/documents/ti_pubpdf_mh0417297enn_pdfweb_20170602161141.pdf

Krug, E. G., Dahlberg, L. L., Mercy, J. A., Zwi, A. B., & Lozano, R. (Eds.). (2002). World report on violence and health. Genève: Organisation mondiale de la santé. Retrieved from https://www.who.int/publications/i/item/9241545615

Part, K., & Kull, M. (Eds.). (2019). Terved ja turvalised suhted. Noorte kohtinguvägivala ennetamine. Tartu.

United Nations. (2014). Guidelines for Producing Statistics on Violence against Women—Statistical Surveys. New York: United Nations. Retrieved from https://unstats.un.org/unsd/gender/docs/guidelines_statistics_vaw.pdf

WHO. (n.d.). Violence against women. Retrieved 29 September 2022, from https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/violence-against-women