2.2. EXPRESIA DE GEN

2.2.1. INTRODUCERE

Când o persoană intră într-o cameră, unul dintre primele lucruri pe care le observăm la ea este felul în care arată, iar sexul ei este adesea determinat pe baza acestui aspect. Adesea ne gândim atât de repede la acest lucru încât este posibil să nu-l recunoaștem. Datorită influențelor societății, am ajuns să înțelegem că anumite forme de exprimare de sine sunt legate de un anumit gen, de exemplu, femeile poartă rochii. Cu toate acestea, lumea exprimării de gen este la fel de diversă și de interesantă, iar percepțiile presupusului binar s-au schimbat foarte mult de-a lungul timpului.

2.2.2. DEZVOLTAREA SUBTEMEI

2.2.2.1. Genul

Genul este un set de așteptări, comportamente și activități create la nivel social, care sunt asociate bărbaților și femeilor în funcție de sexul lor. Orice set particular de așteptări sociale privind rolurile de gen este influențat de o varietate de contexte socioeconomice, politice și culturale, precum și de alte elemente, inclusiv rasa, etnia, clasa socială, orientarea sexuală și vârsta. Rolurile pe care femeile și bărbații le joacă în societatea umană sunt învățate, diverse și în continuă schimbare (Consiliul Europei, s.d.).

Încă de la naștere, suntem socializați. Familia, școala, locul de muncă, mass-media, noile tehnologii informaționale și cultura populară, toate acestea au un impact semnificativ asupra modului în care ne dezvoltăm, creștem și învățăm cum să ne comportăm în conformitate cu societatea în care trăim. Pentru ca indivizii să contribuie în mod eficient la un grup de oameni, socializarea este un proces crucial. Cu toate acestea, nu toate mesajele la care suntem expuși ca parte a socializării noastre pot fi considerate ca fiind avantajoase pentru noi înșine sau pentru societate. Copiii pot fi incapabili să își dezvolte pe deplin talentele și interesele din cauza socializării de gen. Adesea, așteptările nerealiste și conflictuale pot duce la conflicte interne și probleme psihologice, iar nerespectarea acestor așteptări poate duce la o anumită formă de pedeapsă din partea celorlalți (Consiliul Europei, s.n.).

2.2.2.2. Expresia de gen

Expresia de gen poate fi exprimarea identității de gen a unei persoane, inclusiv utilizarea numelui, a pronumelor, a îmbrăcămintei, a tunsorii, a comportamentului, a vocii sau a caracteristicilor corporale.

Este important să subliniem că modul în care cineva își exprimă genul nu preia întotdeauna genul cu care se identifică. Multe persoane încearcă să își ascundă sau să își suprime expresia de gen de teama reacțiilor negative sau a discriminării, ambele având consecințe negative majore asupra sănătății lor mintale. De fapt, multe dintre problemele de sănătate mintală ale persoanelor transsexuale apar din cauza îngrijorării sau a reacțiilor negative legate de exprimarea genului lor (O’Neill, 2021).

Deoarece societatea are o înțelegere bine stabilită a modului în care ar trebui să arate un bărbat sau o femeie, această presiune poate crea obstacole pentru tineri (precum și pentru adulți) în încercarea de a-și înțelege identitatea și de a-și găsi un loc confortabil în societate.

2.2.2.3. Diferite expresii de gen

• Androgin: cineva care are o prezentare sau o identitate de gen neutră, androgină sau care are atât caracteristici masculine, cât și feminine. 
• Cross-dressing: denumirea pentru actul unei persoane care poartă haine asociate de obicei cu un alt sex. Cross-dressing nu este sinonim cu transsexualitatea.
• Butch: folosit în principal în comunitățile LGBTQ+, acest termen descrie de obicei o persoană cu o prezentare, sexualitate sau gen considerat masculin.

2.2.2.4. Expresia de gen în timp și în culturi

Expresia de gen se schimbă în timp, deoarece este legată de înțelegerea societății cu privire la masculinitate și feminitate. La fel cum societatea se schimbă în timp și spațiu, la fel se schimbă și percepțiile despre bărbați, femei, masculinitate, feminitate și gen în general.

Un bun exemplu este istoria culorilor roz și albastru, care sunt, de asemenea, adesea asociate cu genul – fetele poartă haine roz și băieții poartă albastru. Cu toate acestea, aceste culori nu au fost întotdeauna așa. La începutul secolului al XX-lea, unele magazine au început să sugereze culori „adecvate sexului”, când inițial rozul era pentru băieți și albastrul pentru fete, deoarece rozul, fiind o culoare mai hotărâtă și mai puternică, este mai potrivită pentru un băiat, în timp ce albastrul, care este mai delicat, este mai drăguț pentru o fată.” În anii 1940, copiii erau îmbrăcați în haine specifice fiecărui sex – băieții și fetele erau îmbrăcați ca bărbați și femei în miniatură. Rozul a devenit culoarea fetelor, iar albastrul, a băieților (Grannan, 2016).

Cu toate acestea, dacă privim autoexprimarea de gen prin intermediul diferitelor spații culturale, observăm că există, de asemenea, înțelegeri diferite cu privire la ceea ce face ca o persoană să fie masculină sau feminină. În multe spații culturale, de exemplu, fusta este doar un articol de îmbrăcăminte pentru femei, dar există spații culturale în care și bărbații poartă fustă, de exemplu, bărbații scoțieni poartă fustă (kilt) într-o zi festivă sau un polițist poartă fustă (sulu) în Fiji.

Deși genul social și părțile sale (rolurile de gen, exprimarea de sine etc.) se schimbă în timp și spațiu, oamenii și societatea continuă să se ciocnească, deoarece expresia de gen a cuiva nu este, ca să spunem așa, corectă sau adecvată. În același timp, noi, ca societate, nu ar trebui să judecăm oamenii pe baza expresiei lor de gen, deoarece ceea ce este masculin sau feminin astăzi poate să nu mai fie așa peste o sută de ani.

2.2.3. BUNE PRACTICI

Cadrele didactice au posibilitatea de a le oferi copiilor un mediu sigur și incluziv, folosind activități mici și simple.

• Crearea unui curriculum incluziv în care să fie incluse subiecte legate de diversitatea de gen. Se recomandă ca subiectele de gen să nu fie tratate separat de subiectele principale, ci să fie integrate în mod natural în curriculum.
• Copiilor trebuie să li se vorbească mai mult despre faptul că genul, inclusiv autoexprimarea de gen, nu are o normă. Exprimarea de sine face parte din identitatea noastră, nu există un mod corect sau greșit și se poate schimba în timp.
• Faceți-vă vizibil pentru copii purtând simbolurile LGBTQ+ sau păstrându-le în clasă. În acest fel, un elev poate fi sigur cine este adultul sigur din școala sa. Elevii trebuie să știe cine este personalul sigur din școală, la care pot apela în caz de nevoie. Acest lucru este necesar pentru ca, în cazul în care copilul are o experiență negativă anterioară cu un specialist, sau dacă nu are o familie care să îl sprijine etc., atunci va găsi un adult sigur cu care să vorbească la școală și nu va fi lăsat singur cu întrebările și preocupările sale.
• Propuneți conducerii școlii ca, pe lângă spațiile specifice pentru fiecare sex, să existe și spații unisex – toalete, vestiare etc.

În fiecare școală există elevi care sunt transsexuali, non-binari și care au diferite expresii de gen. Pentru a fi mai accesibile pentru fiecare elev, școlile ar trebui să țină cont de acest lucru atunci când își proiectează uniforma școlară sau stabilesc cerințe specifice pentru elevi în ceea ce privește îmbrăcămintea, coafura, bijuteriile, machiajul etc.

2.2.4. REFERINȚE

Council of Europe. (n.d.). Gender. Manual for Human Rights Education with Young People. Retrieved 26 September 2022, from https://www.coe.int/en/web/compass/gender

Grannan, C. (2016, August 30). Has Pink Always Been a “Girly” Color? | Britannica. Encyclopedia Britannica. https://www.britannica.com/story/has-pink-always-been-a-girly-color

O’Neill, R. (2021, October 25). Gender Identity vs. Gender Expression: What’s the Difference? Talkspace. https://www.talkspace.com/blog/gender-identity-vs-gender-expression/2.2.2