11. MICROAGRESIUNI

11.1. INTRODUCERE

În prezent, nu este atât de obișnuit ca majoritatea oamenilor să facă acte conștiente, ostile și discriminatorii față de comunitatea LGBTQ+. Mulți oameni cred că nu au prejudecăți față de acest grup sau că au atitudini/comportamente discriminatorii. Cu toate acestea, diferite studii arată că o mulțime de oameni acționează pe baza prejudecăților implicite (inconștiente și necunoscute), care afectează modul în care percep și se relaționează cu ceilalți (Greenwald et al., 2019).

Din cauza naturii adesea involuntare și ambigue a microagresiunilor, atât cei care le comit, cât și cei care sunt martori la ele pot avea tendința de a nega sau de a minimiza daunele pe care le provoacă. De fapt, atunci când aceste atitudini sunt semnalate/întrebate, agresorii încearcă adesea să își justifice comentariile și/sau acțiunile ca fiind o glumă sau o neînțelegere, când acestea constituie forme subtile de discriminare.

Acest tip de agresiune și perpetuarea ei în timp contribuie la deteriorarea sănătății mintale a grupului și a indivizilor către care este îndreptată. De exemplu, microagresiunile heterosexiste au fost asociate cu o acceptare de sine mai scăzută și o mai mare suferință psihologică, precum și cu simptome de stres posttraumatic (Woodford, Kulic, Sinco și Hong, 2014). În plus, microagresiunile îndreptate către minoritățile de gen (Robinson, 2014) (microagresiuni cisgender) au fost legate de suferința emoțională și de întreruperea prieteniilor (Galupo, Henise, & Davis, 2014).

Conform datelor din Sondajul privind LGBTQ+I al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene publicat în 2020 (Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, 2020), 65 % dintre elevii din UE au fost martori sau au auzit comentarii sau comportamente negative pentru că o altă persoană din clasă era percepută ca fiind LGBTQ+ (cu procente diferite în funcție de țară). În mai multe țări, până la unul din cinci elevi LGBTQ+ a luat în considerare posibilitatea de a abandona școala sau de a-și schimba școala din acest motiv.  Alte studii indică faptul că elevii LGBTQ+ suferă mai mult de hărțuire și victimizare, ceea ce poate cauza un nivel mai scăzut al stimei de sine, o performanță academică mai slabă, precum și un sentiment de excludere/deconectare față de comunitatea educațională și colegii lor.

11.2. DEZVOLTAREA SUBIECTULUI

Copilăria și adolescența LGBTQ+ se simt mai în siguranță, cu un sentiment mai mare de bunăstare, precum și o performanță academică mai bună dacă se află în medii familiale și comunități educaționale care îi susțin pe cei care suferă acest tip de microagresiuni, care nu le minimalizează și intervin atunci când acestea au loc (Bryan, 2018).

Din acest motiv, este esențial ca profesorii care lucrează cu copii și adolescenți să ofere un spațiu sigur, incluziv și pozitiv pentru oricine, indiferent de orientarea sexuală și/sau identitatea/expresia de gen și diversitatea caracteristicilor sexuale (cum ar fi persoanele intersex, termen care cuprinde toate persoanele care s-au născut cu organe reproductive sau sexuale care nu sunt conforme cu ceea ce este considerat în mod tradițional „bărbat” sau „femeie”).

Prin urmare, este important să învățăm cum să distingem ce sunt microagresiunile și care sunt caracteristicile lor. În acest fel, putem rupe tăcerea care există în jurul lor și interpretările ambigue care pot apărea și care provoacă atât de multe daune copiilor și adolescenților noștri. Există două tipuri generale de microagresiuni.

11.2.1. Tipuri de microagresiuni

Pe de o parte, există cele bazate pe orientarea sexuală (Nadal, Rivera, & Corpus, 2010) și care cuprind diferite aspecte, cum ar fi:

• Folosirea terminologiei heterosexiste, de exemplu, a face glume/comentarii despre persoanele LGBTQ+ în prezența acestora, fără a ține cont de identitatea/orientarea acestora. De asemenea, se întâmplă atunci când cineva folosește un limbaj heterosexist sau transfobic denigrator la adresa sau despre persoanele LGBTQ+, cum ar fi „E atât de gay”, „No homo”, „trans”, „she-male”, „faggot” sau alți termeni depreciativi în prezența altora.
• Aprobarea culturii și a comportamentelor heteronormative sau conforme cu genul. Aceste tipuri de microagresiuni au loc atunci când se presupune că o persoană LGBTQ+ este heterosexuală sau când este încurajată să se comporte în moduri conforme cu genul. Atunci când tinerilor li se spune că nu ar trebui să fie atât de extravaganți sau că ar trebui să se comporte „mai masculin” sau, în cazul fetelor, „mai feminin”. Mulți tineri adulți sunt întrebați „dacă au deja o prietenă/un iubit”, poate că nu realizează că, în esență, le spun celor pe care îi întreabă că se așteaptă ca ei să fie heterosexuali. Persoanele heterosexuale nu își dau seama că este s-au obișnuit sa presupună heterosexualitatea persoanelor până la proba contrarie.
• Disconfort/dezaprobare a experiențelor LGBTQ+ și a altor sexualități. Aceste tipuri de microagresiuni includ cazuri în care persoanele LGBTQ+ sunt tratate cu stângăcie, condamnare sau ambele. Exemple de astfel de microagresiuni sunt, de exemplu, atunci când un cuplu format din persoane de același sex/gen este privit cu dezgust de străini doar pentru că se ține de mână în public. Fiind parte din discriminare și hărțuire aceste tipuri de comportamente pot include comentarii precum că un anumit tip de comportament (din partea persoanelor grupului LGBTQ+) sunt „o abominație” sau că identitatea de gen a unei persoane transgender este „nenaturală”. De exemplu, atunci când cineva face grimase atunci când un cuplu non-normativ este afectuos în public.
• Negarea realității heterosexismului, acest tip de microagresiune apare atunci când o persoană heterosexuală sau cisgender susține că homofobia nu există. De exemplu, spunându-i unei persoane LGBTQ+ că exagerează atunci când este confruntată cu o atitudine heterosexistă.
• Presupunerea unei patologii sau a unei deviații sexuale. Aceste microagresiuni apar atunci când persoanele heterosexuale consideră că persoanele LGBTQ+ sunt deviante sexuale sau excesiv de sexuale. Un exemplu la nivel sistemic este interdicția federală ca orice bărbat care a avut relații sexuale cu un alt bărbat să doneze sânge. Astfel, chiar dacă un bărbat este HIV-negativ și a avut o relație monogamă toată viața, el este considerat a fi la risc și, prin urmare, un donator neeligibil.

Pe de altă parte, există cele bazate pe identitatea/expresia de gen (Greenwald et al., 2009) și care includ următoarele:

• Negarea identității de gen. Acest tip de microagresiuni apare atunci când o persoană cisgender susține că transfobia nu există, de exemplu, atunci când un membru al familiei îi spune unei persoane trans că statutul său transsexual este doar o fază.

• Misgendering. Acest tip de microagresiune constă în utilizarea greșită a pronumelor, de exemplu, atunci când profesorul folosește pronumele greșit pentru o persoană transsexuală atunci când trece lista în clasă.
• Disconfort comportamental. Aceste microagresiuni apar atunci când cineva nu se simte confortabil alături de persoane transgender sau de persoane care nu sunt cisgender și o arată prin comportamente subtile, cum ar fi atunci când cineva nu dorește să stea/împărtășească spațiul în apropierea unei persoane care este/se identifică ca fiind non-binare.
• Încălcarea intimității corporale. Aceste tipuri de microagresiuni au loc în primul rând față de persoanele transsexuale și includ interacțiuni în care alții se simt îndreptățiți sau confortabili să obiectifice corpurile lor. De exemplu, cineva îi întreabă despre organele genitale, punând o întrebare nepotrivită și invazivă care nu ar fi fost pusă niciodată față de o persoană cisgender (de exemplu, o persoană a cărei identitate de gen corespunde sexului său la naștere). Toate aceste microagresiuni au un impact semnificativ asupra vieții oamenilor. În timp ce unele dintre aceste experiențe pot părea scurte și inofensive, multe studii au constatat că, cu cât oamenii se confruntă mai des cu microagresiuni, cu atât este mai probabil ca aceștia să raporteze simptome de depresie, suferință psihologică și chiar probleme de sănătate fizică. 
• Negarea transfobiei sociale. Acest tip de microagresiune apare atunci când o persoană cisgender susține că nu există transfobia. De exemplu, spunându-i unei persoane trans că se plânge prea mult de reacțiile oamenilor față de identitatea lor de gen.

În plus, conform lui Nadal (2014), mai există un alt tip de microagresiune care poate fi distins de restul:

• Presupunerea unei experiențe LGBTQ+ universale:

Aceste tipuri de microagresiuni apar atunci când persoanele heterosexuale presupun că toate persoanele LGBTQ+ sunt la fel. De exemplu, uneori, oamenii pot face comentarii despre o persoană și pot spune că nu pare a fi „un homosexual tipic”, deoarece s-ar putea să nu corespundă unui stereotip; alteori, oamenii pot presupune că o persoană LGBTQ+ pe care o cunosc s-ar înțelege automat cu o altă persoană LGBTQ+ doar pentru că ar putea fi atrasă de același sex. 

Femeile lesbiene au raportat că oamenii presupun că toate ar trebui să fie masculine, în timp ce persoanele bisexuale au raportat că sunt adesea stereotipate ca fiind „confuze” (Nadal, Issa, et al., 2011).  

Multe femei transsexuale au raportat că au fost arestate și acuzate pe nedrept că sunt lucrătoare sexuale (Nadal et al., 2012), demonstrând că aceste prejudecăți și microagresiuni ar putea avea chiar implicații juridice.

– 11.3. SITUAȚII DE DISCRIMINARE LEGATE DE SUBIECT –

Imaginați-vă că sunteți în clasă și un elev propune să organizeze o gală muzicală pentru sărbătorirea liceului, iar un alt elev îi răspunde cu un comentariu de genul „ce gay”. De obicei, ignorăm acest tip de comentarii, dar, este important să subliniem că este vorba de o microagresiune. În calitate de profesori/educatori (educatori sociali, lucrători în domeniul tineretului etc.), trebuie să subliniem importanța limbajului și a ceea ce acesta transmite și să punem sub semnul întrebării aceste aspecte. De exemplu, să le propunem elevilor ca nimeni să nu folosească expresia „asta e foarte hetero/gay”. De aici, îi putem întreba de ce cred ei că aceste expresii sunt folosite, iar altele nu, ce conotații și implicații au și cum putem să le reformulăm pentru a fi mai incluzive pentru toată lumea. Exercițiile de imaginație pot fi utile în aceste contexte. Le-ați putea folosi pentru a-i întreba pe elevi cum s-ar simți într-un anumit context, atunci când s-a făcut acel comentariu specific. De exemplu, dacă ar fi o persoană LGBTQ+ care se ascunde sau o persoană care încearcă să își descopere sexualitatea.

Imaginați-vă că o elevă transsexuală merge la toaleta fetelor. Ceilalți elevi care se aflau deja înăuntru se uită la ea și încep să șușotească și să râdă. Ar fi recomandat ca, în calitate de profesor, să abordați problema cu ambele părți implicate. În primul rând, este recomandabil să vorbiți cu persoana care suferă agresiunea, în acest caz, eleva trans, și să o întrebați dacă are nevoie de ceva și cum o puteți sprijini. Apoi, ar fi bine să îi oferim elevei trans un spațiu în care să se simtă liberă să exprime (sau nu, dacă nu vrea să vorbească despre asta) ce s-a întâmplat, cum s-a simțit, etc. Și să îi spunem că acest tip de comportament nu va fi trecut cu vederea sau permis și că au tot sprijinul nostru. Apoi, ar trebui să vorbiți cu celelalte persoane implicate și să le explicați de ce comportamentul lor nu a fost adecvat și ce efecte poate provoca. Aceste tipuri de comportament sunt adesea rezultatul lipsei de cunoștințe despre subiect sau al neînțelegerii conceptului. Explicându-le, le clarificați și, sperăm, ajutați la prevenirea lor. În cele din urmă, ați putea interveni cu întreaga clasă explicând și normalizând realitatea persoanelor trans.  În plus, dacă problema persistă, am putea instrui în mod special unii elevi care ar putea să se asigure că acest tip de situație nu se mai repetă.

11.4. BUNE PRACTICI

În calitate de educatori, jucați un rol activ în practicile împotriva microagresiunilor. Iată câteva sfaturi care v-ar putea fi utile:

• Includeți diversitatea sexuală într-un mod transversal în cadrul orelor de curs. Folosiți referenți LGBTQ+ (de exemplu, la ora de limbă și literatură includeți autori LGBTQ+).
• Încercați să folosiți un limbaj incluziv/neutru.
• Întrebați studenții la începutul cursului cum doresc să vă referiți la ei (folosirea pronumelor masculine, feminine, neutre etc.). 
• Nu presupuneți heterosexualitatea/cisgenderismul elevilor atunci când subiectul este abordat în clasă.
• Încercați să asigurați un mediu respectuos și deschis și un climat favorabil, astfel încât toți elevii să se poată exprima și chiar să își exprime îndoielile fără teama de respingere sau de invalidare. Profesorul trebuie să fie pregătit pentru opinii negative sau chiar violente față de persoanele LGBTQ+. Este important să nu intrați în discuții cu elevii din clasă (pentru că îi poate răni pe ceilalți elevi). Este foarte important ca în orice moment să arătăm o atitudine de respect și acceptare față de diversitatea sexuală.
• Dacă observați că unul dintre elevii dvs. comite o microagresiune, încercați să îl întrebați în particular care este motivul comportamentului său, puneți-i la îndoială (întotdeauna cu respect și înțelegere) comportamentul și încercați să îl faceți să înțeleagă prin întrebările dvs. de ce acest comportament poate fi problematic și/sau îi poate răni pe ceilalți.
• Încercați să îi faceți pe elevi să conștientizeze prejudecățile și stereotipurile pe care le-au internalizat pentru a prelua controlul asupra lor. Nu normalizați atitudini/comportamente care pot fi dăunătoare.
• Oferiți acces la informații și instrumente astfel încât, în orice moment, elevii să poată detecta microagresiunile și să aibă capacitatea de a le aborda. În plus, în cazul în care nu se simt capabili să facă față acestor comportamente, vă pot comunica acest lucru, astfel încât să puteți lucra la acest aspect în clasă. 
• Microagresiunile pot lua diverse forme, iată câteva exemple:

• Utilizarea unui limbaj homofob: „Faggot (poponar)”  
• Lucruri care se doresc a fi complimente, dar care spun că a fi recunoscut ca persoană trans este rău și că aspectul este cel mai important: „Nu arăți ca un transsexual!”.
• Să vă agățați de stereotipuri despre cum arată sau se comportă persoanele homosexuale: „Nu este un homosexual tipic.”
• Presupunând că toate persoanele LGBTQ+ sunt la fel: „Oh, v-ați înțelege atât de bine, și ea e tot cin comunitatea LGBTQ+!”
• Încălcarea intimității corporale a persoanelor cu genuri diferite: „Ți-ai făcut ACEA operație?”
• Să sugerezi că oamenii sunt răi (nu sunt suficienți dacă nu corespund rolurilor stereotipice masculine sau feminine: „Ar trebui să te porți mai masculin!”)
• Presarea fetelor să răspundă dacă se văd deja cu băieți, creând un mediu în care se așteaptă doar heterosexualitate, ceea ce poate crea o presiune pentru a ieși în evidență sau teama de aceasta

11.5. REFERINȚE

European Union Agency For Fundamental Rights (Ed.). (2020). EU LGBT survey: European Union lesbian, gay, bisexual, and transgender survey ; main results. The Publications Office of the European Union

Galupo, M. P., Henise, S. B., & Davis, K. S. (2014). Transgender microaggressions in the context of friendship: Patterns of experience across friends’ sexual orientation and gender identity. Psychology of Sexual Orientation and Gender Diversity, 1, 461–470. doi:10.1037/sgd0000075 Gay, Lesbian, and Straight Education Network. (2013). National School Climate Survey. Retrieved from http://www.glsen.org/nscs

Greenwald, A. G., Poehlman, T. A., Uhlmann, E. L., & Banaji, M. R. (2009). Understanding and using the Implicit Association Test: III. Meta-analysis of predictive validity. Journal of Personality and Social Psychology, 97, 17–41. doi:10.1037/a0015575

Nadal, K. L. (2018). Measuring LGBTQ microaggressions: The sexual orientation microaggressions scale (SOMS) and the gender identity microaggressions scale (GIMS). Journal of homosexuality.

Nadal, K. L., Erazo, T., Schulman, J., Han, H., Deutsch, T., Ruth, R., & Santacruz, E. (2017). Caught at the intersections: Microaggressions toward lesbian, gay, bisexual, transgender, and queer people of color. LGBT psychology and mental health: Emerging research and advances, 133-152.

Nadal, K. L., Rivera, D. P., & Corpus, M. J. (2010). Sexual orientation and transgender microaggressions in everyday life: Experiences of lesbians, gays, bisexuals, and transgender individuals. In D. W. Sue (Ed.), Microaggressions and marginality: Manifestation, dynamics, and impact (pp. 217–240). New York, NY: Wiley.

Robinson, J. (2014). Sexual orientation microaggressions and posttraumatic stress symptoms (Doctoral dissertation). Retrieved from ProQuest Dissertations and Theses database. (Accession Order No. 1565243)

Sarah E., & Bryan, S. E. (2018). Types of LGBT Microaggressions in Counsellor Education Programs, Journal of LGBT Issues in Counselling, 12, 2, 119-135, DOI: 10.1080/15538605.2018.1455556

Sue, D. W., Capodilupo, C. M., Torino, G. C., Bucceri, J. M., Holder, A., Nadal, K. L., & Esquilin, M. (2007). Racial microaggressions in everyday life: implications for clinical practice. American psychologist, 62(4), 271.

Woodford, M. R., Kulick, A., Sinco, B. R., & Hong, J. S. (2014). Contemporary heterosexism on campus and psychological distress among LGBQ students: The mediating role of self-acceptance. American Journal of Orthopsychiatry, 84, 519–529. doi:10.1037/ort0000015