1. IDENTITATE: DIVERSITATE SEXUALĂ

1.1. INTRODUCERE

Sexualitatea este un termen folosit pentru a descrie modul în care oamenii se simt și se exprimă ca ființe sexuale. Orientarea sexuală poate fi împărțită în cel puțin trei dimensiuni, incluzand atracția sexuală, comportamentul sexual și identitatea sexuală. Sexualitatea, ca termen mai general, este legată, de asemenea, de o serie de variabile legate de cultură, iar sănătatea sexuală este o parte importantă a sănătății generale a unei persoane (Pitoňák & Macháčková, 2022).

1.2. DEZVOLTAREA SUBIECTULUI

1.2.1. Sexualitate

„Sexualitatea este un aspect central al ființei umane de-a lungul vieții și cuprinde sexul, identitățile și rolurile de gen, orientarea sexuală, erotismul, plăcerea, intimitatea și reproducerea. Sexualitatea este trăită și exprimată prin gânduri, fantezii, dorințe, credințe, atitudini, valori, comportamente, practici, roluri și relații. Deși sexualitatea poate include toate aceste dimensiuni, nu toate sunt întotdeauna experimentate sau exprimate. Sexualitatea este influențată de interacțiunea factorilor biologici, psihologici, sociali, economici, politici, culturali, etici, legali, istorici și religioși și spirituali” (OMS, 2006). Prin urmare, este bine să se normalizeze vorbirea deschisă despre sexualitate, deoarece aceasta poate avea un mare impact asupra vieții tinerilor și asupra sănătății și bunăstării lor generale.

Sexualitatea poate fi experimentată și exprimată în multe moduri diferite. Iată câteva puncte care descriu părțile importante ale oricărei activități sexuale sigure și sănătoase (Women, U. N. & UNICEF, 2018)

• Persoanele implicate în activitățile desfășurate sunt acolo în mod voluntar și sunt informate despre ceea ce se va întâmpla și își dau acordul pentru toate activitățile propuse.
• Persoanele implicate sunt conștiente și se află într-o stare de spirit în care sunt capabile să își dea consimțământul în cunoștință de cauză.
• Activități care nu sunt considerate dăunătoare de niciuna dintre părțile implicate (unele activități sexuale, care sunt numite kink, pot include legarea, pălmuirea etc., care trebuie să fie întotdeauna consensuale și dorite de toate părțile implicate).
• Persoanele implicate sunt competente din punct de vedere legal pentru a consimți la activități sexuale.

1.2.2. Orientarea sexuală

Orientarea sexuală se referă la un model durabil de atracții emoționale, romantice și/sau sexuale față de bărbați, femei sau față de ambele sexe (APA, 2008). Sexualitatea are trei dimensiuni principale – atracția sexuală, comportamentul sexual și identitatea sexuală. 

• Atracția sexuală descrie dimensiunea psihologică interpersonală a sexualității, care se referă la sentimentele romantice și sexuale pe care le avem pentru alții. Atracția sexuală poate fi legată de sexul sau genul persoanelor de care suntem atrași. Atracția sexuală a fost principalul construct care definește orientarea sexuală încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea (Sell, 1997). 
• Comportamentul sexual este comportamentul unui individ care poate, dar nu trebuie neapărat, să fie în concordanță cu orientarea și identitatea sa sexuală. Unele comportamente sexuale pot fi descrise ca fiind legate de un anumit context și/sau situație sau ca fiind experimentale și nu exprimă în mod strict identitatea sexuală a unei persoane. Într-o societate în care homosexualitatea sau a fi queer este stigmatizat și în care există o prevalență ridicată a respingerii și discriminării, oamenilor le poate fi mai greu să își accepte identitatea dacă aceasta nu se încadrează în normă.
• Identitatea de orientare sexuală depinde de existența unor discursuri disponibile în cadrul unei anumite culturi, limbaj și categorii sociale (de exemplu, heterosexual, gay, lesbiană, bisexual, queer etc.) care transmit semnificații indivizilor care și le pot asuma (Dillon et al., 2011; Morgan, 2013). Astfel, un proces sau un act de acceptare a unei astfel de identități de orientare sexuală, sau a unei etichete de identitate sexuală (Savin-Williams, 2011) reprezintă o recunoaștere conștientă și/sau o internalizare a orientării sexuale a unei persoane (Dillon, Worthington și Moradi, 2011). Categoriile, numele și etichetele pentru identitățile de orientare sexuală pot fi foarte utile pentru tineri în timp ce își dau seama cum se simt, ceea ce poate ușura procesul de coming out. În cadrul unei anumite culturi, pot exista mai multe etichete de identitate de orientare sexuală, cum ar fi gay/lesbiene, bisexuali, pansexuali, demisexuali, questioning și multe altele. Cercetările contemporane arată că este relativ frecvent ca indivizii să le schimbe pe parcursul vieții lor. 

După cum puteți vedea, cele trei dimensiuni de mai sus se suprapun și sunt legate între ele, dar nu sunt identice. Este benefic să țineți cont de acest lucru atunci când lucrați cu adolescenții LGBTQ+, deoarece aceștia ar putea explora diferite activități (comportamente) sexuale și ar putea trece prin procesul de formare a identității lor de orientare sexuală.

1.2.3. Asexualitatea

Atunci când definim sexualitatea, am putea, de asemenea, să o împărțim în două dimensiuni – atracția sexuală înțeleasă ca aspect fizic al atracției și dimensiunea romantică văzută ca un aspect mai mult psihosocial. Prin urmare, asexualitatea poate fi definită ca fiind lipsa înclinațiilor sexuale îndreptate către o altă persoană (nu lipsa dorinței sexuale în sine – persoanele asexuale ar putea sau nu să se bucure, de exemplu, de masturbare). Această lipsă de înclinații sexuale îndreptate către orice altă persoană este de natură durabilă sau implică o dispoziție sau o orientare durabilă. Un aspect important care trebuie luat în considerare este autoidentificarea cu asexualitatea, deoarece unele persoane pot experimenta lipsa de dorință sexuală față de alte persoane, dar nu se consideră asexuale. 

Asexualitatea nu este, de asemenea, un rezultat al celibatului sau al fricii de intimitate, ci o identitate sau o etichetă de orientare sexuală. A fi asexual nu înseamnă că persoana respectivă nu se implică niciodată în activități sexuale – ea poate face sex dacă dorește acest lucru. Cu toate acestea, nimeni nu ar trebui să fie vreodată forțat să aibă contacte și/sau activități sexuale. De asemenea, lipsa dorinței sexuale față de ceilalți nu implică lipsa afecțiunii romantice pentru ceilalți (Bogaert, 2015; Guz et al.,2022). Multe persoane asexuale doresc să aibă relații romantice cu alte persoane și pot fi atrase romantic de diverse genuri, fiind astfel considerate, de exemplu, lesbiene, homosexuali sau bisexuali (uneori se poate prefera termenul bi-romantic) (Pitoňák & Macháčková, 2022). Apoi, putem folosi termenii asexual romantic sau asexual aromantic pentru care cei care nu simt atracție romantică. Este important de reținut că există o mare diversitate în modul în care oamenii își trăiesc asexualitatea (Antonsen et al., 2020). Atunci când discutați cu adolescenții despre sexualitate, nu uitați să menționați și asexualitatea și să normalizați discursul în jurul acesteia, deoarece, în general, asexualitatea este reprezentată în spațiul public mult mai puțin decât alte identități sexuale, ceea ce poate duce la sentimente de inadecvare/izolare din partea tinerilor asexuali.

1.2.4. Hipersexualitatea (legată de comportamentul sexual compulsiv și de internalizarea homonegativității)

Hipersexualitatea este reprezentată de fantezii, impulsuri și comportamente sexuale recurente și intense, greu de controlat, care apar de obicei ca răspuns la evenimente stresante. Caracterul și/sau intensitatea lor pot provoca suferință fizică și emoțională persoanei. Hipersexualitatea poate fi exprimată în multe moduri diferite, de exemplu prin masturbare compulsivă, consum excesiv de pornografie, comportament sexual intensiv cu alți adulți consimțitori etc. (Kaplan, 2010). Atunci când se definește hipersexualitatea, trebuie luat în considerare contextul societal, deoarece normele diferitelor societăți controlează și restricționează sexualitatea unei persoane.

Un factor cheie de vulnerabilitate pentru comportamentul sexual compulsiv în rândul persoanelor LGBTQ+ este stresul minoritar și procesele aferente. Procesele distale ale stresului minoritar (prejudecata și discriminarea din partea colegilor și a structurilor societale) conferă riscul de stres minoritar proximal (homonegativitate internalizată) și de dereglare a emoțiilor, care pot duce la un comportament sexual compulsiv (Pachankis et al., 2015). Alți factori de vulnerabilitate pentru comportamentul hipersexual pentru toți tinerii, indiferent de orientarea lor sexuală și identitatea de gen, pot fi maltratarea, trauma și depresia (Fontanesi, et al, 2021). Deoarece hipersexualitatea poate fi cauzată de acești factori, punerea ei în imaginea de ansamblu în timp ce vorbim despre sexualitate ar putea fi benefică pentru toți. Deoarece hipersexualitatea compulsivă este dăunătoare pentru oameni, ar trebui să se facă distincția între hipersexualitatea compulsivă și viața sexuală sănătoasă și bogată.

1.2.5. Celibatarul involuntar (Incels)

Incels sunt tineri care nu au activitate sexuală în ciuda dorinței lor de a avea relații sexuale. Termenul își are originea în grupurile online de pe Reddit, unde bărbații discută despre dificultățile de a căuta și de a reuși în relațiile sexuale. Mai multe elemente de bază ale culturii incel sunt extrem de misogine și favorabile violenței împotriva femeilor. Oamenii din aceste comunități aderă la o filozofie a „pilulei roșii” (cu referire la filmul Matrix, care simbolizează descoperirea modului în care funcționează cu adevărat lumea) care, în opinia lor, reprezintă o conștientizare a faptului că trăim sub o iluzie feministă, construită de extrema stângă, și că trebuie să luăm măsuri pentru a ne revolta împotriva acesteia (O’Malley, Holt, & Holt, 2020). Creșterea grupurilor incel și, în general, a ideilor misogine în rândul băieților tineri înseamnă că s-ar putea să vă confruntați cu acest subiect în clasa dvs. și va trebui să îl abordați. Cea mai bună prevenire este provocarea stereotipurilor de gen și enunțarea unor reguli clare cu privire la ceea ce se întâmplă atunci când apare ura și violența.

Identitatea de gen este percepția personală, interioară a identității unei persoane, legată de definițiile sociale și culturale ale genului. Identitatea de gen a unei persoane poate fi în concordanță cu sexul atribuit la naștere (cisgender) sau poate diferi de acesta în diverse moduri. Pentru majoritatea persoanelor, identitatea de gen este congruentă cu sexul atribuit; pentru persoanele trans, nonbinare și alte persoane cu genuri diverse, identitatea de gen diferă în mai multe grade de sexul atribuit la naștere (APA, 2015).

Pentru mai multe informații, consultați subiectul despre gen

1.2.6. Heteronormativitatea

Heteronormativitatea este un sistem normativ în cadrul căruia heterosexualitatea și/sau identitatea cisgender (situația în care genul determinat la naștere este în concordanță cu autoidentificarea de gen a persoanei; de aceea, uneori se numește cisheteronormativitate) sunt considerate de societate ca fiind singurele rezultate normale ale adolescenței, socializării și dezvoltării relațiilor de viață și, prin urmare, sunt asumate/așteptate în mod automat de la toată lumea (Pitoňák, 2017). Ca urmare, alte forme de sexualitate și forme neconforme de identitate de gen sunt valorizate inegal. (Cis)Heteronormativitatea creează astfel baza pentru stigmatizarea, discriminarea și excluderea persoanelor non-heterosexuale și a persoanelor transsexuale sau intersex.

Puteți citi mai multe despre heteronormativitate la subiectul 1.2 și la subiectul 2.3.

1.2.7. Teoria Queer

Teoria Queer este un domeniu divers de gândire care a început să fie recunoscut ca atare în anii 1990. O teorie influentă și neunificată, ea este legată de teoretizarea genului, a sexualității și a identităților care sunt în afara așteptărilor cisheteronormative. Ca abordare, ea pune în mod obișnuit sub semnul întrebării și problematizează categorisirile binare legate de sex, gen și sexualitate, cum ar fi categoriile bărbat/femeie, masculin/feminin, heterosexual/homosexual și aduce în față întrebări legate de relațiile de putere care sunt influențate de acestea. Teoria Queer afirmă că aceste categorii binare contribuie la consolidarea diferențelor și a structurilor ierarhice (de exemplu, bărbatul fiind considerat superior și femeia inferioară) și face apel la transgresarea înțelegerii convenționale a acestora, creând în același timp un spațiu deschis pentru diverse identități, întruchipări și discursuri (Barber & Hidalgo, 2017; Jagose, 1996).

– 1.3. SITUAȚII DE DISCRIMINARE LEGATE DE SUBIECT –

• Operațiile chirurgicale neconsensuale ale copiilor născuți cu variații intersexuale încă se mai întâmplă. Părinților nou-născuților li se spune adesea că intervenția chirurgicală este necesară pentru dezvoltarea sănătoasă a copilului, însă motivația din spatele acesteia este adesea doar aceea de a se putea conforma la ceea ce se consideră a fi un corp de băiat sau de fată cu aspect „normal”.
• Stigmatizarea persoanele asexuale, încercând să le convingă să facă sex.
• Hărțuirea sexuală. 
• Oamenii care nu acceptă asexualitatea ca fiind o etichetă validă de identitate sexuală.
• Punerea la îndoială a identității sexuale a cuiva – „ești lesbiană doar pentru că nu ai experimentat sex cu bărbați”.
• Perceperea persoanelor non-heterosexuale ca și cum identitatea lor sexuală ar fi principala trăsătură definitorie a personalității (suprasexualizare) și ignorarea faptului că sunt persoane cu personalități complexe și interese diverse.
• Contextualizarea non-heterosexualității doar în cadrul infecțiilor cu transmitere sexuală și a „limbajului riscului”.
• Reducerea la tăcere sau transformarea în tabu a discuțiilor despre relațiile și practicile sexuale non-heteronormative sau queer.
• Presupunerea dăunătoare că sexul atribuit trebuie să se alinieze cu identitatea de gen – și denaturarea persoanelor trans/nonbinare. Fixarea generală pe sexul atribuit și lipsa dorinței de a accepta identitatea de gen a oamenilor.
• Întâlnirile ca persoană queer, mai ales în orașele mici, pot fi ceva mai dificile, pot cuprinde experiențe de flirt cu cineva care este cishetero și care se simte ofensat și reacționează agresiv.
• Comentarii sau atacuri pe stradă/în clasă la adresa persoanelor queer din cauza aspectului lor, care ar putea fi perceput prin intermediul unei expresii de gen non-heteronormative (alegeri de haine, machiaj, accesorii etc.). 
• Nepermiterea căsătoriei egale pentru cuplurile de același sex.
• Așteptări cisheteronormative în ceea ce privește relațiile, aspectul (expresia de gen), rolurile de gen și altele (descrise în continuare în capitolul educație cisheteronormativă).
• Adresarea partenerului cuiva de același sex sau de gen ca prieten, în ciuda faptului că acesta a dezvăluit anterior relația lor.
• Nerespectarea spațiului privat al copiilor și adolescenților, intruziunea în spațiul personal al acestora, încălcând astfel limitele și intimitatea lor, ceea ce poate duce la comportamente dezadaptative în viitor.

1.4. BUNE PRACTICI

Evitați să confundați sexualitatea cu simplul sex sau comportament sexual. Sexualitatea reprezintă o axă socială complexă a diferențelor, o dimensiune a fiecărei experiențe umane. În special pentru elevii cu vârste de până la 12 ani și mai mici, poate fi util să se vorbească despre relații și întâlniri și despre diversitatea acestora (o fată vrea să se întâlnească cu o altă fată, doi bărbați întemeiază o familie…), pentru a pune accentul pe aspectul relațional al sexualității, care este pentru mulți oameni partea esențială.

Sfaturi din Barker (2017, p.43-44):

• Să vă confruntați în mod reflexiv cu propriile presupuneri – și cu normele culturale – despre sex și sexualitate (sexul cu penetrare poate fi adesea considerat ca fiind singura versiune „corectă” a sexului, când există multe alte activități sexuale care nu sunt mai puțin „sexuale” decât penetrarea – sex oral, sex cu mâna pe organele genitale, frecarea organelor genitale etc.). Întrebări sugerate:

• Cum este influențată percepția a ceea ce constituie un „sex bun” de cultura populară și de reprezentările sexului în filme și în cultura populară?
• Cum este influențat de pornografie? Cum arată sexul și dinamica de cuplu în pornografie?
• Care sunt așteptările pentru bărbați/femei în cadrul sexului?
• Cum este să vezi un cuplu heterosexual sărutându-se în public și un cuplu de același sex făcând același lucru? De ce?

• Să se angajeze în dezvoltarea educațională continuă în ceea ce privește spectrul lesbian, gay, bisexual, pansexual, queer, asexual și alte identități și practici. Dacă nu ați făcut această muncă, adresați-vă cuiva care a făcut-o, acolo unde este posibil, sau începeți să faceți cercetări pe cont propriu, astfel încât să puteți purta discuții în jurul acestor subiecte și să fiți bine informați.
• Nu vă așteptați ca elevii dumneavoastră să vă educe, dar fiți deschiși la nuanțele experiențelor lor unice trăite și la semnificațiile identităților și practicilor lor sexuale. 
• Încercați să demonstrați că vă simțiți în largul vostru discutând despre varietatea practicilor GSRD (diversitate de gen, sexuală și relațională).
• Fiți conștienți de intersectari, recunoscând diferențele în modul în care sexualitatea este trăită în funcție de gen, rasă, clasă, cultură, abilități, vârstă, generație, tip de corp etc. Puteți să vă gândiți cum este să fii gay într-o clasă socială în care masculinitatea este privită foarte stereotipic, cum este să fii transsexual într-un mediu religios în care existența persoanelor LGBTQ+ este văzută ca un păcat, cum este să fii lesbiană într-o cultură foarte conservatoare, cum este să fii gay și supraponderal într-un mediu în care există multă presiune asupra aspectului corporal).
• Normalizarea diversității sexuale și a diversității opțiunilor în ceea ce privește identitățile, dorințele și practicile sexuale, inclusiv a faptului că o persoană poate fi de la deloc sexuală la foarte sexuală. Nu insinuați că lipsa de atracție sexuală sau dorința sexuală ridicată este o problemă care trebuie tratată, cu excepția cazului în care este însoțită de suferință psihologică sau de consecințe negative.
• Evitați să presupuneți că sexualitatea unei persoane cu o sexualitate non-normativă va fi relevantă pentru problema pe care o prezintă. Evitați să presupuneți că sexualitatea unei persoane cu o sexualitate normativă nu va fi relevantă.
• Aveți grijă să nu presupuneți sexualitatea unui elev pe baza unor asumții heteronormative sau pe baza aspectului său, a sexului partenerului menționat, a așteptărilor privind practicile sexuale normale sau orice altceva. Verificați care este identitatea lor sexual și asigurați-vă că îl respectați. Fiți deschiși la posibilitatea ca ei să aleagă orice etichetă – sau nicio etichetă – pentru experiențele sau atracțiile lor.
• Recunoașteți motivele pentru care consimțământul poate fi o provocare în contextul cultural actual, contestați comportamentele lipsite de consimțământ (hărțuire sexuală, viol, mesaje sexuale nedorite etc.) și implicați-vă în mod deschis cu elevii în ceea ce privește modul în care pot asigura o practică etică și consensuală cu ei înșiși și cu ceilalți. Activitatea care poate fi realizată este de a discuta cu elevii despre cum recunoaștem în general situațiile în care cineva este de acord să facă lucruri sau când este entuziasmat de ele – putem face un brainstorming pe această temă. Cum arată o persoană într-o astfel de situație (zâmbind, apropiindu-se, dând din cap, „Hai să facem asta!” etc.) , iar pe de altă parte cum recunoaștem când cineva nu vrea (de exemplu, să facă) ceva (nu spune prea multe, evită, „nu”) sau când nu este sigur (tăcere, „da, poate”,…având o față serioasă). Putem discuta despre faptul că fiecare poate exprima aceste lucruri un pic diferit, că depinde de cât de bine cunoaștem persoana respectivă etc. Putem apoi să facem un brainstorming despre cum putem întreba o persoană dacă vrea să facă ceva sau dacă îi place ceva – scriind pe o foaie de hârtie. Apoi putem discuta despre aceeași situație de a fi de acord/a nu fi sigur/a nu fi de acord în cadrul unei întâlniri sexuale. Semnele ar fi similare – consimțământul ar trebui să fie entuziast, ei reciproca atingeri/sărutări etc. și putem acomoda întrebările pe care le-am scris mai devreme – cum poate oricine să întrebe dacă o persoană vrea să facă ceva într-un context sexual – pentru a da exemple specifice despre cum pot verifica elevii consimțământul:

• Ai vrea să…?
• Aș vrea să fac…, ce părere ai despre asta?
• Vrei să faci sex acum?
• Pot să-ți ating…?
• Îți place când fac asta…? 

Atunci când predați despre sexualitate, dați exemple de diverse identități și relații sexuale, nu doar heterosexuale și normative. În cadrul orelor de curs puteți da exemple de două femei căsătorite între ele; de un bărbat transsexual care se întâlnește cu un bărbat; de o persoană bisexuală care se întâlnește în prezent cu o persoană de același gen/sex etc. Puteți deschide subiectul cu o activitate axată pe normele societale și pe ceea ce înseamnă analiza lor critică și încălcarea acestora. Acest lucru poate însemna discutarea așteptărilor și normelor care gravitează în jurul relațiilor sexuale și romantice. Un exemplu de astfel de activitate poate fi găsit în Norm Criticism Toolkit (2016).

Puteți vorbi cu copiii despre identitatea de gen, orientarea sexuală și sexul biologic și puteți consolida ideea că toate acestea sunt spectre sau fenomene indiscrete cu o variabilitate complexă care nu pot fi definite cu ușurință prin categorii sau etichete care le-ar face să pară categorii discrete. Poate fi util să vorbim despre lucrurile pe care le vedem ca fiind categorii binare. Explorați acest aspect în continuare și faceți un brainstorming despre câteva exemple de lucruri pe care avem tendința de a le vedea ca fiind categorii binare complementare (0 a 1 în IT, alb și negru, cald și rece, zi și noapte etc.). Puteți demonstra cu acestea, cât de des gândim în categorii binare, dar realitatea este mai complexă – există nuanțe de gri între alb și negru, există diferite grade de temperatură între cald și rece. Același lucru este valabil și pentru categorii precum bărbat/femeie, masculin/feminin și heterosexual/homosexual. Aceasta îi va ajuta pe copii în viitor să își înțeleagă propria identitate și propriile sentimente. Un ghid practic pentru a preda despre sexualitate într-un mod complex poate fi găsit în cartea Gender, Sexuality and Sexual Orientation: Manual de formare (2019, paginile 7-10): 

O altă activitate pentru a discuta despre diversitatea sexuală poate fi „Lumea cu susul în jos”, descrisă în „Somos Diversidades” (Pichardo et al, 2020, p. 67). În cadrul acestei activități, elevii completează individual și anonim așa-numitul „Chestionar despre heterosexualitate”, care include întrebări pe care persoanele non-heterosexuale le primesc adesea, cum ar fi: „ți-a fost greu să-ți accepți heterosexualitatea?”, „Plănuiești să spui familiei tale?” și altele. După ce l-ați completat, ați putea începe o discuție întrebându-i atât pe elevii heterosexuali, cât și pe cei non-heterosexuali, cum s-au simțit pentru ei să desfășoare această activitate și ce li s-a părut interesant sau șocant. Activitatea ar trebui încheiată cu informații despre diversitatea sexuală. 

Pentru a aborda miturile comune despre asexualitate, vă puteți inspira din activitățile din „Somos Diversidades” (Pichardo et al, 2020, p. 93). Începeți prin a împărți clasa în grupuri de 3 sau 4 persoane. Dați-le un test despre asexualitate (a se vedea mai jos), în care trebuie să marcheze dacă o afirmație este ADEVĂRATĂ sau FALSĂ, acordându-le în mod deliberat un timp foarte scurt pentru a răspunde (se sugerează 3 minute, în funcție de cunoștințele clasei, acest timp poate fi scurtat), astfel încât să aibă loc doar dezbateri rapide. După aceea, putem reflecta împreună cu grupurile – cum a fost să decidem atât de repede? Au fost grupurile clare și coerente în ceea ce privește deciziile lor? După aceea, vom merge întrebare cu întrebare și vom colecta răspunsurile tuturor grupurilor, pentru a vedea ce este similar, ce este diferit și vom concluziona cu răspunsul corect. Apoi, este recomandat să se arate un videoclip sau o altă încorporare a experienței trăite de a fi asexual. La finalul orei, putem încheia cu întrebări despre ce a fost surprinzător, care este principala concluzie etc.

1. Persoanele asexuale nu fac sex.
2. Persoanelor asexuale nu le place masturbarea.
3. Persoanele asexuale pot avea relații doar cu persoane care sunt, de asemenea, asexuale.
4. Persoanele asexuale pot dori să întemeieze o familie.
5. Asexualitatea este strâns legată de credințele religioase.

Răspunsuri corecte: 

1. FALS: Persoanele asexuale sunt definite ca fiind cele care nu simt sau simt o dorință sexuală scăzută pentru alte persoane. Cu toate acestea, ele pot avea relații sexuale cu alte persoane, de exemplu, pentru a se satisface pe ele însele atunci când simt dorință sexuală, pentru a-și satisface partenerii sau cu scopul de a concepe.
2. FALS: Persoanele asexuale se pot bucura de masturbare, se pot masturba ca oricine altcineva din diverse motive – pentru excitare, pentru a se relaxa sau ca parte a relațiilor sexuale pe care le au cu partenerii lor.
3. FALS: Persoanele asexuale pot avea relații romantice atât cu persoane din spectrul asexual, cât și cu persoane din spectrul alosexual (adică „other-sexual”, heterosexuali, homosexuali, lesbiene, bisexuali, pansexuali, etc.). Persoanele asexuale își pot denumi identitatea în diverse moduri – unele dintre ele folosind termeni precum heteroromantic, androromantic (atracție romantică față de bărbați și persoane masculine), panromantic etc.
4. ADEVĂRAT: Dorința de a avea copii sau de a întemeia o familie nu este legată de dorința sexuală, astfel încât persoanele asexuale pot sau nu să aibă dorința de a avea copii sau de a întemeia o familie în același mod ca și persoanele alosexuale.
5. FALS: Celibatul și abstinența sexuală nu definesc persoanele asexuale și nici invers. Persoanele asexuale nu se opresc din a avea relații sexuale pentru convingeri de orice fel, pur și simplu nu simt sau simt o dorință sexuală scăzută pentru alte persoane.

Atunci când se vorbește despre etichetele de orientare sexuală și despre diversitate în acest domeniu, pentru a evita perspectiva de supra-sexualizare sub forma de a da impresia că sexualitatea persoanelor non-heterosexuale este principala trăsătură definitorie a psihicului lor, puteți include activitatea „Steaua mea” în care elevii au o stea și în fiecare 6 puncte ale acesteia să scrie un atribut sau o caracteristică. Această activitate este din Ghidul profesorului pentru educație incluzivă (IGLYO, 2015, p. 17). Aceasta mută înapoi perspectiva asupra faptului că oamenii sunt ființe umane complexe și poate arăta un teren comun. Activitatea poate pune întrebări legate de faptul că unele atribute sunt mai ascunse sau mai afișate, de modul în care acestea apar în diferite contexte sociale și de sentimentele generale ale elevilor în timpul activității – cum s-au simțit atunci când și-au redus identitatea la aceste 6 puncte.

Nu uitați să vorbiți despre persoanele intersex atunci când discutați despre atributele biologice ale sexului, despre modul în care sexul este atribuit și definit în afara categoriilor binare și includeți aceste informații în orele de educație sexuală.  Evitați să folosiți termeni posibil conflictuali și posibil dăunători, cum ar fi „hermafrodit”, deoarece are o conotație negativă, fiind folosit uneori ca o ofensă și fiind mai frecvent utilizat pentru a se referi la animalele cu organe de reproducere atât masculine, cât și feminine. Pentru a oferi informații adecvate despre intersexualitate, ați putea invita un expert în domeniu să pregătească un program pentru dumneavoastră/colegii și clasele dumneavoastră).

În ceea ce privește etichetele de orientare sexuală sau statutul de persoana intersex, nu le împărtășiți niciodată dacă persoana în cauză nu și-a dat consimțământul. Dacă dumneavoastră credeți că altcineva trebuie să știe aceste informații, discutați mai întâi cu persoana respectivă, cereți-i consimțământul și respectați-i dorințele.

Includeți informații despre relații și interacțiuni sigure, încurajați elevii să facă un brainstorming despre ce fel de situații violente și de violență de gen ar putea apărea și cum le pot aborda (Gen, sexualitate și orientare sexuală: Manual de formare, 2019, paginile 45- 52).

Pentru a preveni misoginismul și inegalitatea, contestați stereotipurile de gen (de exemplu, prin această tehnică) și, atunci când lucrați cu copiii, tratați-i în mod egal, oferindu-le aceleași oportunități sau oferindu-le aceleași jucării/subiecte și încurajați-i să încerce toate tipurile de activități. Dați exemple de scriitori, oameni de știință și personalități publice celebre de toate genurile. Sporiți respectul și înțelegerea. Atunci când împărțiți o clasă în grupuri, încercați să veniți cu alte idei decât diviziunea binară (băieți și fete), încercați, de exemplu, o diviziune bazată pe cui îi plac pisicile și cui îi plac câinii sau o diviziune aleatorie.

Deoarece abilitățile de a cere consimțământul lipsesc adesea, iar rolurile sexuale ale oamenilor pot fi influențate de stereotipuri bazate pe gen, ar putea fi util să discutăm despre sexism, despre formele sale și să creăm un spațiu în care sexismul nu-și are locul.

1.4.1. Abordarea sexismului

Pentru a aborda problema sexismului, vă puteți inspira din aceste sfaturi de mai jos și puteți vedea câteva studii de caz ale unor școli specifice aici. National Education Union și UK Feminista (2017) recomandă:

Adoptați o „abordare la nivelul întregii școli” pentru a combate sexismul.

• O „abordare la nivelul întregii școli” înseamnă că acțiunile de promovare a egalității între fete și băieți sunt susținute de un cadru general care implică toți membrii comunității școlare. Acest lucru permite o abordare coerentă și o schimbare pe termen lung.
• Cele trei componente cheie ale unei abordări la nivelul întregii școli sunt: 

• Un cadru instituțional: puneți în aplicare o strategie, sprijiniți-o prin intermediul politicii școlare și conduceți-o prin inițiativă.
• Consolidarea capacității personalului: dotarea cadrelor didactice și a întregului personal cu competențele, cunoștințele și resursele necesare pentru a înțelege, a identifica și a combate sexismul, inclusiv prin oferirea de oportunități de formare.
• Responsabilizarea elevilor: permiteți-le elevilor să discute și să învețe despre sexism, să raporteze incidentele și să acționeze pentru egalitate.

Adoptați o abordare de toleranță zero față de hărțuirea sexuală.

• Hărțuirea sexuală ar trebui să fie abordată în mod specific și explicit prin intermediul politicii școlare, inclusiv a unor orientări procedurale clare care să fie aplicate în mod consecvent. Dacă nu este abordată de școală, încercați să o abordați în interiorul clasei dvs. și să o normalizați.
• Toți membrii personalului trebuie să cunoască politicile și procedurile școlii în ceea ce privește incidentele de hărțuire sexuală.
• Toți elevii ar trebui să fie conștienți de abordarea de toleranță zero a școlii față de hărțuirea sexuală și să fie sprijiniți să raporteze incidentele.

Clasa introductivă privind hărțuirea sexuală pentru grupa de vârstă secundară (cu simplificarea activității și mici variații (cel mai probabil citatele), poate fi utilizată și în școlile primare. Pentru aceasta ați avea nevoie de cel puțin 60 de minute.

• Prezentați tema cursului și precizați definiția hărțuirii sexuale:

Hărțuirea sexuală este un comportament nedorit de natură sexuală care:

• încalcă demnitatea unei persoane.
• Intimidează, înjosește sau umilește pe cineva; sau
• Creează un mediu ostil sau ofensator.

Hărțuirea sexuală poate include acte verbale, non-verbale și fizice – inclusiv comentarii sexuale, fotografii cu fusta în sus sau atingeri sexuale nedorite. Hărțuirea sexuală este o formă de violență îndreptată în special împotriva femeilor și fetelor, dar poate afecta persoane de orice sex. Atunci când este îndreptată împotriva fetelor și femeilor, este adesea susținută de relațiile de putere inegale dintre femei și bărbați. Aceasta include, de asemenea, atingerile sexuale nedorite, în cazul în care ținta nu este de acord cu atingerile, iar autorul nu crede în mod rezonabil că este de acord, constituie agresiune sexuală.

După aceea, împărțiți clasa în grupuri mici și dați fiecăruia câte un citat de persoane care au fost supuse hărțuirii sexuale. Grupurile ar trebui să aibă la dispoziție 10 minute pentru a le discuta:

• „Unii dintre băieți au făcut comentarii despre corpul multor fete din anii noștri de studiu, iar fetele trebuie să le ignore, pentru că nimeni nu crede că este mare lucru. De asemenea, băieții le plesneau fundurile fetelor și le atingeau sânii fără niciun consimțământ.”
• „Băieții au început să creadă că este amuzant să ridice fustele fetelor. Noi, fetele, am simțit că trebuie să râdem și noi, în ciuda faptului că ne simțeam umilite.”
• „După ce au fost împreună într-o piscină, cei din clasă au încercat să ghicească mărimea penisului unora dintre băieți și au făcut glume despre „penisul mic” și a fost foarte jenant și umilitor.”
• „Sunt nonbinară, dar în exprimarea mea sunt o persoană destul de feminină – îmi place să port fuste scurte, pantofi cu toc și îmi place să mă machiez și alte lucruri. Unele persoane din clasă (în principal băieți) au început să se refere la mine ca fiind „târfă” sau „lucrătoare sexuală” și, când mă întâlneau, făceau fel de fel de glume de genul: „Cum îți merge cu clienții, câți ai avut azi?”, „Vrei să mergi cu mine? Pentru cât? Oamenii care asistau la asta râdeau întotdeauna.”

Pentru fiecare citat, cereți-le elevilor să discute aceste trei puncte:

• Ce face ca aceasta să fie hărțuire sexuală?
• Cum credeți că s-ar putea simți persoana care se confruntă cu această hărțuire?
• Ce măsuri credeți că ar trebui luate?

După aceea, discutați cu elevii:

• Care au fost răspunsurile lor la cele trei puncte de mai sus?
• Au existat subiecte comune în citate?
• Dacă ar fi fost de acord cu răspunsurile sau cu ce menționau. 
• Întrebați-i cum ar descrie ei hărțuirea sexuală pe baza citatelor?

După aceea, prezentați noua politică școlară. Informați-i unde să ceară ajutor în cazul în care sunt supuși hărțuirii sexuale și care sunt persoanele responsabile pentru acest domeniu în școală. Informați despre modul în care școala va răspunde persoanelor care comit sau participă la hărțuirea sexuală a unui alt elev sau profesor.

Lăsați câteva minute pentru întrebări.

1.5. REFERINȚE

Antonsen, A. N., Zdaniuk, B., Yule, M., & Brotto, L. A. (2020). Ace and aro: Understanding differences in romantic attractions among persons identifying as asexual. Archives of Sexual Behaviour, 49(5), 1615-1630. https://doi.org/10.1007/s10508-019-01600-1

APA (2008). Answers to your questions: For a better understanding of sexual orientation and homosexuality. Washington, DC: Author. [Retrieved from www.apa.org/topics/lgbt/orientation.pdf.]

APA (2015). Guidelines for psychological practice with transgender and gender nonconforming people. American psychologist, 70(9), 832-864.

Barber, K., & Hidalgo, D. A. (2017). Queer. Encyclopaedia Britannica. https://www.britannica.com/topic/queer-sexual-politics

Barker, M. J. (2017). Gender, sexual, and relationship diversity (GSRD). British Association for Counselling and Psychotherapy.

Bogaert, A. F. (2015). Asexuality: What it is and why it matters. Journal of sex research, 52(4), 362-379.

Cools, M., Nordenström, A., Robeva, R., Hall, J., Westerveld, P., Flück, C., … & Pasterski, V. (2018). Caring for individuals with a difference of sex development (DSD): a consensus statement. Nature Reviews Endocrinology, 14(7), 415-429.

Dillon, F. R., Worthington, R. L., & Moradi, B. (2011). Sexual Identity as a Universal Process. Handbook of Identity Theory and Research, 649–670. doi:10.1007/978-1-4419-7988-9_27

Fontanesi, L., Marchetti, D., Limoncin, E., Rossi, R., Nimbi, F. M., Mollaioli, D., … & Ciocca, G. (2021). Hypersexuality and Trauma: A mediation and moderation model from psychopathology to problematic sexual behaviour. Journal of Affective Disorders, 281, 631-637.

Guz, S., Hecht, H. K., Kattari, S. K., Gross, E. B., & Ross, E. (2022). A Scoping Review of Empirical Asexuality Research in Social Science Literature. Archives of Sexual Behaviour, 1-11.

IGLYO (2015). Teacher’s Guide to Inclusive Education. Retrieved from. https://www.iglyo.com/wp-content/uploads/2015/09/Teachers-Guide.pdf

IGLYO, OII & EPA (2018). Supporting your intersex child – A parents’ toolkit. Available from:https://www.oiieurope.org/wp-content/uploads/2018/10/Supporting-your-intersex-child_WEB_final.pdf

InterACT. What We Wish Our Teachers Knew. Retrieved from: https://live-interact-advocates.pantheonsite.io/wp-content/uploads/2018/07/BROCHURE-interACT-Teachers-final.pdf

Jagose, A. (1996). Queer Theory: An Introduction. New York, New York University Press: 153.

Kaplan, M. S., & Krueger, R. B. (2010). Diagnosis, Assessment, and Treatment of Hypersexuality. Journal of Sex Research, 47(2-3), 181–198. doi:10.1080/00224491003592863

Morgan, E. M. (2013). Contemporary Issues in Sexual Orientation and Identity Development in Emerging Adulthood. Emerging Adulthood, 1(1), 52–66. https://doi.org/10.1177/2167696812469187

National Education Union and UK Feminista (2017).“It’s just everywhere”: A study on sexism in schools– and how we tackle it. Available from: https://rm.coe.int/report-its-just-everywhere-neu-uk-feminista/168079cee0

O’Malley, R. L., Holt, K., & Holt, T. J. (2020). An Exploration of the Involuntary Celibate (Incel) Subculture Online. Journal of Interpersonal Violence, 088626052095962. doi:10.1177/0886260520959625

Pachankis, J. E., Rendina, H. J., Restar, A., Ventuneac, A., Grov, C., & Parsons, J. T. (2015). A minority stress—emotion regulation model of sexual compulsivity among highly sexually active gay and bisexual men. Health Psychology, 34(8), 829–840. doi:10.1037/hea0000180

Pichardo, J. I., De Stéfano, M., Puche, L., Fumero, K., Carrasco, A., Cáceres, A., … & Herranz, Y. (2020). Somos diversidad. Actividades para la formación de profesionales de la educación formal y no formal en diversidad sexual, familiar, corporal y de expresión e identidad de género.

Pitoňák, M. (2017). Stanoviska odborných společností jsou jednotná: odmítají „léčbu homosexuality“. Queer Geography, z. s.. Dostupné na: https://www.queergeography.cz/lgbtq-psychologie/stanoviska-odbornych-spolecnosti/

Pitoňák, M. & Macháčková, M. (2022). Standardy a doporučení pro zjišťování společenského postavení, diskriminace a násilí vůči neheterosexuálním a genderově rozmanitým osobám.

Savin-Williams, R. C. (2011a). Identity Development Among Sexual-Minority Youth. In Handbook of Identity Theory and Research (pp. 671–689). Springer New York. https://doi.org/10.1007/978-1-4419-7988-9_28

Sell, R. L. (1997). Defining and measuring sexual orientation: A review. Archives of Sexual Behaviour, 26(6), 643–658. DOI: 10.1023/A:1024528427013

Tolerance, T. (2018). Best practices for serving LGBTQ students: A Teaching Tolerance guide.

https://www.iglyo.com/wp-content/uploads/2016/02/Norm-Criticism-Toolkit.pdf

WHO (2006). Accessible from: https://www.who.int/teams/sexual-and-reproductive-health-and-research/key-areas-of-work/sexual-health/defining-sexual-health

Women, U. N., & UNICEF. (2018). International technical guidance on sexuality education: an evidence-informed approach. UNESCO Publishing.13