9.1. MASCULINITATEA HEGEMONICĂ ȘI HETEROSEXISMUL

9.1.1. INTRODUCERE

În primul rând, trebuie să luăm în considerare faptul că genul este o construcție socială care, în funcție de sexul nostru, determină comportamente, atitudini, valori, așteptări etc., care sunt considerate mai tipice pentru bărbați (sau masculine) sau mai tipice pentru femei (sau feminine) (Whitehead et al., 2012). Această construcție binară, pe lângă faptul că lasă pe dinafară alte genuri/identități (persoane non-binare, queer, intersex etc.), s-a stabilit pe baze inegale, în care „masculinul” sau caracteristicile considerate proprii acestuia au fost mai valorizate decât cele considerate „feminine”. 

Pentru mai multe informații, puteți citi subiectul privind identitatea de gen.

Acest lucru nu a avut un impact doar asupra femeilor, ci a influențat și a făcut rău tuturor bărbaților care nu se conformează acestui stereotip al masculinității și minorităților sexuale care nu subscriu la aceste coduri. Acest lucru se datorează faptului că masculinitatea hegemonică este construită în jurul a patru axe principale (Méndez, 2002):

1. Ideologia patriarhală care propune ca bărbații să fie cei care dețin puterea și își legitimează dominația asupra celorlalți.
2. Individualismul, care stabilește că „persoana ideală” este cea care este autosuficientă prin ea însăși, rațională și capabilă să-și impună voința.
3. Excluderea/subordonarea celorlalți, adică a celor care nu corespund acestei idei de „masculinitate”
4. Heterosexismul, care pornește de la premisa că „orientarea sexuală ideală” este heterosexualitatea și discriminează și incriminează orice altă orientare (cum ar fi homo- sau bisexualitatea).

În concluzie, această masculinitate hegemonică se construiește în principal între egali prin respingerea a tot ceea ce este feminin și prin asumarea patriarhatului. Ea se construiește din negare față de femei și față de orice minoritate sexuală.

9.1.2. DEZVOLTAREA SUBTEMEI

Dar cum învățăm toate acestea? Cum se transmite această masculinitate hegemonică? Cum ne ocupăm de heteronormativitate?

Așa cum am mai spus, copiii sunt socializați într-o cultură heteronormativă în care, prin contactul cu ceilalți, cu mediul în care trăim (familie, școală, liceu etc.), în mass-media etc. Ne asumăm și interiorizăm treptat cum ar trebui să fim, cum ar trebui să ne comportăm, întărind binarismul de gen (feminitate/masculinitate) și recompensând atitudinile considerate tipice heterosexualității.

Prin urmare, societatea ne instalează acest tip de cultură prin diferite canale și mesaje. De exemplu, hainele pentru băieți rareori au flori, animăluțe, sunt roz… în acest fel, copiii integrează ce haine trebuie sau nu să poarte. Sau, de exemplu, atunci când îi spunem unui băiat că „plânsul este pentru fete” îi modelăm caracterul, spunându-i ce trebuie să facă sau să nu facă, sau cum trebuie sau nu să se comporte. Sau, atunci când o fată vrea să joace fotbal și se îmbracă într-un mod masculin, iar colegii ei încep să se refere la ea ca la un „băiețel”, ei îi transmit o idee despre ceea ce este un comportament acceptabil și ceea ce nu este pentru genul ei.

Acest tip de socializare care stabilește care sunt practicile hegemonice și consolidează expresiile și orientările normative are un efect negativ asupra bunăstării și sănătății mintale a celor care nu se conformează acestora, cum ar fi copiii și adolescenții care aparțin minorităților sexuale (homosexuali, lesbiene, bisexuali, queer, transsexuali etc.) (Flores, Abboud, & Barroso, 2019). De fapt, studiile au arătat cum unele dintre aceste efecte sunt: performanțe academice mai slabe, stres psihologic, depresie, stimă de sine scăzută și chiar abuz de substanțe (Bauermeister et al., 2017).

În ultimii ani, din fericire, există o conștientizare din ce în ce mai mare a sistemului heteronormativ în care trăim și, prin urmare, o mai mică aderență la acesta. Acest lucru face ca oamenii să se poată exprima liber și să nu fie nevoiți să urmeze codurile rigide deja menționate. 

Cu toate acestea, în calitate de profesori, este important să conștientizăm în mod clar și să punem în aplicare comportamente și dinamici care pun în discuție acest sistem heteronormativ și acest tip de masculinitate hegemonică, deoarece, altfel, stereotipurile stabilesc modele unice și rigide, iar tot ceea ce se abate de la acest model este cenzurat.

– 9.1.3. SITUAȚII DE DISCRIMINARE LEGATE DE SUBIECT –

Imaginați-vă că în școala dumneavoastră sărbătoriți „Săptămâna sănătoasă”. În fiecare zi, primul lucru pe care îl faceți dimineața cu elevii dumneavoastră este să petreceți 15 minute făcând exerciții fizice. Exercițiul este pregătit în fiecare zi de un elev. Astăzi este rândul lui Lucas, elevul dumneavoastră de 12 ani. El aduce un USB care se conectează rapid la calculator și începe să redea cel mai recent hit pop. Lucas vă încurajează pe toți să dansați și, deși majoritatea încep să danseze, vedeți cum un grup de copii nu o face și, nu numai atât, dar încep să râdă de Lucas și de dansurile sale. Dumneavoastră, în calitate de profesor, decideți să opriți activitatea și să întrebați grupul de copii care nu dansează și râd de motivul atitudinii lor. La această întrebare, ei răspund că „sunt lucruri de fete și că ei nu dansează”. Acest răspuns dă naștere la o reflecție foarte interesantă de făcut atât cu ei, cât și cu restul clasei. De exemplu, putem pune următoarele întrebări: doar fetele pot dansa? De ce credem că dansul este pentru fete, iar jocul de fotbal este pentru băieți? Nu există aici niciun băiat căruia să-i placă dansul și nicio fată căreia să-i placă fotbalul? De ce credeți că nu este tipic pentru băieți să danseze? Ne simțim cu toții reprezentați în acest stereotip de „a fi băiat” sau „a fi fată”? Prietenii noștri se conformează la asta? Și rudele noastre? Și oamenii pe care îi admirăm?

9.1.4. BUNE PRACTICI

În calitate de profesori, este esențial să vă revizuiți și să încercați să deveniți conștienți de situațiile în care sunteți influențați de propriile stereotipuri și prejudecăți și încercați să le controlați. În același mod, ar fi bine ca, în cadrul orelor de meditații, să ridicați dezbateri legate de aceste aspecte pentru a identifica care este modelul de masculinitate hegemonică și caracteristicile acestuia și să analizați cât din acest model nu corespunde cu caracteristicile voastre personale.

De asemenea, o problemă frecventă care apare adesea în școli este ocuparea spațiului fizic (loc de joacă, jocuri) care aproape întotdeauna ocupă copiii/adolescenții de sex masculin în locul fetelor sau al altor minorități sexuale. Așadar, ați putea încerca să reglementați spațiul fiecăruia, să faceți ture mixte pentru a se juca în curte, să folosiți coșurile/golurile doar în anumite zile, să monitorizați ca toți elevii să practice toate tipurile de sport, etc.

O altă problemă este spațiul discursiv, deoarece, în general, în spațiile mixte (cele obișnuite în mediul școlar), fetele vorbesc mai puțin (unele studii indică până la 75% mai puțin) și băieții întrerup mai mult, ceea ce îi face pe aceștia să monopolizeze treptat discursul și să continue să reproducă schemele de masculinitate hegemonică pe care le-am comentat. Pentru a combate acest lucru puteți forma mici grupuri de dezbatere în care să intervină toți elevii, aveți grijă ca purtătorii de cuvânt ai grupurilor să nu fie întotdeauna băieți, ci ca toată lumea să se simtă reprezentată. 

9.1.5. REFERINȚE

Bauermeister, J., Connochie, D., Jadwin-Cakmak, L., & Meanley, S. (2017). Gender policing during childhood and the psychological well-being of young adult sexual minority men. American Journal of Men’s Health, 11(3), 693–701. doi:10.1177/ 1557988316680938

Connell, R. W., & Messerschmidt, J. W. (2005). Hegemonic masculinity: Rethinking the concept. Gender & society, 19(6), 829-859.

Flores, D., Abboud, S., & Barroso, J. (2019) Hegemonic Masculinity During Parent-Child Sex Communication with Sexual Minority Male Adolescents. American Journal of Sexuality Education, 14(4), 417-439. DOI: 10.1080/15546128.2019.1626312

Flores, D., & Barroso, J. (2017). 21st century parent–child sex communication in the United States: A process review. The Journal of Sex Research, 54(4-5), 532-548.

Ingraham, C. (1994). The heterosexual imaginary: Feminist sociology and theories of gender. Sociological theory, 203-219.

Méndez, L. B. (2002). Masculinidad hegemónica e identidad masculina. Dossiers feministes, 7-35.

Whitehead, J. C., Thomas, J., Forkner, B., & LaMonica, D. (2012). Reluctant gatekeepers: ‘Trans-positive’ practitioners and the social construction of sex and gender. Journal of Gender Studies, 21(4), 387-400.