Learning platform

Learning platform

7. LEGI EUROPENE

7.1. DREPTURILE LA SĂNĂTATE SEXUALĂ

Timp estimat de citire:15minute
  • Copiii și adolescenții trebuie să fie conștienți de drepturile lor în materie de sănătate sexuală
  • Sănătatea sexuală include, dar nu se limitează la recunoașterea și acceptarea propriei sexualități, accesul la educație sexuală, la informații și îngrijire în domeniul sănătății sexuale, precum și recunoașterea și respectarea drepturilor sexuale
  • Drepturile privind sănătatea sexuală includ, dar nu se limitează la, legi și politici legate de educația sexuală, sănătatea sexuală (mentală și fizică), prevenirea și tratamentul bolilor și infecțiilor cu transmitere sexuală

7.1.1. INTRODUCERE

Potrivit OMS (n.red.), sănătatea sexuală presupune o abordare pozitivă a sexualității și a relațiilor sexuale, precum și posibilitatea de a avea experiențe sexuale sigure și plăcute, fără niciun fel de discriminare, violență sau constrângere. Capacitatea de a atinge sănătatea sexuală depinde de accesul la o educație sexuală cuprinzătoare și de bună calitate (despre sex și sexualitate), de accesul la informații despre sexul protejat, tipurile de protecție și posibilele consecințe ale sexului neprotejat, de accesul la specialiști în domeniul sănătății și de traiul într-un mediu care sprijină și protejează sănătatea sexuală. Aceeași organizație menționează posibilele probleme legate de sex care rezultă ca urmare a lipsei de aplicare a drepturilor la sănătate sexuală. Printre aceste posibile probleme se numără sarcinile nedorite și avorturile, violența sexuală, disfuncțiile sexuale, practicile dăunătoare (cum ar fi mutilarea genitală a femeilor), infecțiile cu HIV, BTS, ITS și problemele legate de sistemul reproductiv.

7.1.2. DEZVOLTAREA SUBTEMEI

7.1.2.1. Legi și politici privind sănătatea sexuală

Legile și politicile de sănătate sexuală pot include:

  • Politici legate de prevenirea și tratamentul bolilor cu transmitere sexuală și al infecțiilor cu transmitere sexuală
  • Politici care să asigure accesul tuturor la informații și servicii de sănătate sexuală
  • Sănătatea reproducerii și Planned Parenthood
  • Politici legate de prevenire, destigmatizare și tratament pentru pacienții cu HIV
  • Politici legate de îngrijirea sănătății (nu neapărat de sănătate sexuală)

În ceea ce privește drepturile la sănătate sexuală, orientarea sexuală este un factor important care poate afecta accesibilitatea acestor drepturi. Contextul social, cultural și juridic pot fi elemente care vă oferă sau vă refuză accesul la asistență medicală sexuală, la prevenție și contraceptive, la accesul la informații, la căsătorie etc. În prezent, există 69 de țări în lume care incriminează homosexualitatea, unele dintre ele pedepsind-o cu pedeapsa cu moartea. În plus, șase dintre aceste țări fac parte din Organizația Națiunilor Unite (ONU) (Byrnes, 2019). Această incriminare neagă drepturile oamenilor de a fi ei înșiși, de a avea acces la asistență medicală și poate veni adesea cu alte forme de discriminare, cum ar fi interdicția de a dona sânge/de a lucra într-un anumit loc etc. 

Persoanele homosexuale (și persoanele din comunitatea LGBTQ+) sunt reduse la tăcere în aceste țări, fiind obligate să aleagă între a-și exprima identitatea sau a avea parte de sănătate fizică și psihică. Fiind împinse să își ascundă identitatea, de cele mai multe ori, aceste comunități nu au acces la asistență medicală sexuală, la instrumente de prevenire a sănătății sexuale sau la informații, de teama de a fi descoperite și de a fi trimise la închisoare sau la pedeapsa cu moartea, în funcție de țară. Această izolare îi împinge, probabil, spre practici nesigure și îi expune la situații vulnerabile. Chiar dacă aceste cazuri ar putea părea extreme și izolate, ele reprezintă viața de zi cu zi a comunității LGBTQ+ din 69 de țări, arătând modul în care drepturile fundamentale ale omului (cum ar fi accesul la asistență medicală) sunt încălcate zilnic.

În ciuda faptului că în majoritatea țărilor orientările expresiile sexualitățiilor non-normative nu sunt, din punct de vedere tehnic, ilegale, ele sunt stigmatizate și considerate un motiv de discriminare

În anii ’80 și ’90, când epidemia de HIV/SIDA s-a răspândit prin intermediul produselor folosite la donarea de sânge, autoritățile sanitare au creat politici speciale care impuneau pacienților cu „comportament de risc ridicat” să doneze sânge. Acei pacienți care erau percepuți ca fiind de mare risc erau bărbații homosexuali și bisexuali. Deși au trecut mai bine de 40 de ani de la acest lucru, există țări în care donarea de sânge din partea unei persoane homosexuale sau bisexuale este interzisă/ilegală.

Această stigmatizare a venit ca urmare a asocierii comunității gay cu virusul HIV din lipsă de informare și din teamă și a arătat lumii întregi nivelul de izolare la care ne poate duce frica. Potrivit cercetării Fundației Thomas Reuters (2020), Croația, Ucraina și Islanda se numără printre țările care au interzis donarea de sânge pentru bărbații homosexuali și bisexuali (Ohlen, 2020).

Această stigmatizare și perpetuarea ei contribuie la creșterea violenței împotriva comunității LGBTQA+ din întreaga lume. Cercul de dezinformare (care constă în răspândirea informațiilor fără verificare, discriminarea/izolarea membrilor comunității LGBTQ+ și violența) neagă accesul la drepturile fundamentale ale omului și la asistență medicală sexuală.

Puteți citi mai multe despre sănătatea sexuală la subiectul 3.

7.1.2.2. Sănătatea mintală

Această stigmatizare și izolare a anumitor grupuri creează o distanță mai mare între acceptarea normativă și non-normativă, deoarece, adesea, practicile și persoanele non-normative sunt izolate (de exemplu, bărbații homosexuali prin interzicerea donării de sânge) și li se refuză accesul la servicii complete de sănătate sexuală. Acest lucru impune normativitatea și are un impact asupra sănătății mentale a persoanelor care sunt stigmatizate sau reduse la un stereotip. Văzând această dezaprobare socială și faptul că sexualitatea, orientarea sexuală sau genul pot schimba comportamentul cuiva față de o persoană sau pot refuza accesul acelei persoane la clinici de sănătate sexuală sau la servicii de îngrijire a sănătății sexuale poate avea un impact negativ asupra sănătății mintale a acelei persoane. Anxietatea, izolarea și depresia pot fi câteva dintre posibilele consecințe ale acestor practici.

Atunci când îi învățăm pe copii/adolescenți despre drepturile la sănătate sexuală, este important să clarificăm faptul că toată lumea ar trebui să aibă acces la aceste drepturi, indiferent de sex, orientare sexuală, gen sau orice altă formă de discriminare. Ați putea petrece ceva timp pentru a deconstrui stereotipurile, stigmatizarea sexuală și pentru a oferi surse de informare. Încercați să explicați cum răspândirea de zvonuri sau necercetarea informațiilor poate contribui la stigmatizarea și izolarea anumitor grupuri și cum acest lucru ar putea fi evitat cu puțină cercetare din partea lor.

7.1.2.3. Deconstruirea stigmatizării sexualității și a sănătății sexuale

  • HIV este același lucru cu SIDA

După cum se observă încă din denumire, virusul imunodeficienței umane (HIV) este virusul, iar sindromul imunodeficienței dobândite (SIDA) este boala (OMS, 2020). A fi diagnosticat cu HIV nu înseamnă automat că aveți SIDA. În timp ce acest virus a fost atribuit în mare măsură comunității gay și bisexuale în timpul epidemiei din anii ’80-’90, studiile au arătat că orice persoană care practică sexul oral, vaginal sau anal poate fi expusă la el. După ce au fost diagnosticați, oamenii își pot trăi viața așa cum o făceau până acum, cu ajutorul medicamentelor și al controalelor regulate. Mai mult decât atât, atunci când se iau medicamentele în mod regulat, încărcătura virusului scade semnificativ până în punctul în care nu mai poate fi transmis. Ceea ce înseamnă că, în ciuda faptului că o persoană poate fi diagnosticată cu HIV, atunci când se angajează în relații sexuale protejate, virusul nu poate fi transmis. Astfel, chiar și denumirea de „sindrom de deficiență autoimună dobândită” face aluzie la faptul că SIDA poate fi rezultatul neefectuării testelor sau al nefolosirii medicamentelor și că este un lucru care poate fi evitat.

În loc să lăsați frica sau dezinformarea să îi ghideze pe copii/adolescenți, încercați să le explicați cum și de ce HIV a fost asociat cu atât de multă stigmă și că a fi informat și a merge la controale regulate este un lucru pe care oricine poate (și ar trebui) să-l facă pentru sănătatea sa sexuală. 

  • Testele STD sunt doar pentru cei care au mai mulți parteneri sexuali

Testele de depistare a bolilor cu transmitere sexuală și testele de depistare a infecțiilor cu transmitere sexuală se adresează tuturor celor care sunt activi sexual. Numărul de parteneri sexuali nu indică șansele de a contracta o boală cu transmitere sexuală/ITS, dar practicarea de sex nesigur sau neprotejat poate face acest lucru. Atunci când vă începeți activitatea sexuală, testarea regulată pentru depistarea bolilor cu transmitere sexuală poate fi benefică atât pentru dumneavoastră, cât și pentru partenerul (partenerii) dumneavoastră. 

Testarea pentru depistarea bolilor cu transmitere sexuală poate fi văzută ca o formă de auto-îngrijire și de conștientizare a corpului și a sănătății mentale. Stigmatizarea bolilor cu transmitere sexuală, deoarece sexul este considerat tabu (în majoritatea societăților), contribuie la convingerea că, dacă nu vezi/simți ceva în neregulă, nu ai nicio boală cu transmitere sexuală sau ITS. Acest lucru este complet neadevărat, deoarece poți fi purtător al unei BTS fără ca aceasta să fie activată în corpul tău. Acest lucru înseamnă că poate rămâne în corp până la o anumită perioadă de timp și poate fi transmisă altor parteneri sexuali, unde s-ar putea activa, făcându-i să dezvolte simptome sau ar putea fi inactivă. În funcție de BTS, perioada de incubație diferă. Ideea principală este că a avea o boală cu transmitere sexuală nu este neapărat vizibilă, iar absența simptomelor fizice nu înseamnă automat lipsa BTS. Acesta este motivul pentru care testele de depistare a bolilor cu transmitere sexuală și a ITS reprezintă o parte importantă a educației sexuale și a îngrijirii sănătății sexuale.

Testarea pentru depistarea bolilor cu transmitere sexuală și a ITS se poate face în clinicile de sănătate sexuală, în spitale, la medicul dumneavoastră sau chiar acasă, prin intermediul unor kituri de autotestare care sunt trimise pentru a fi analizate ulterior într-un laborator.

  • A avea o boală venerică te face „murdar”

Studiile au arătat că mai mult de jumătate dintre oamenii din lume au avut sau vor avea la un moment dat o boală cu transmitere sexuală (STD Statistics, 2022), ceea ce face ca bolile cu transmitere sexuală să facă parte din viața noastră. De multe ori, aceste persoane s-ar putea să nu știe acest lucru din cauza absenței simptomelor fizice. Prin informarea, testarea și practicarea sexului protejat, șansele de a contracta o BTS și de a o răspândi sunt semnificativ mai mici. Cu toate acestea, există încă unele boli cu transmitere sexuală care se pot răspândi chiar și prin sex protejat (de exemplu, virusul papiloma uman – HPV). 

Învățarea copiilor/adolescenților cu privire la practicile sigure presupune să-i învățăm despre bolile cu transmitere sexuală și ITS și despre modul în care se pot proteja. Stigmatizarea acestor boli sau infecții doar pentru că sunt legate de sex poate contribui la crearea unui mediu nesigur și la răspândirea de informații eronate.

  • Persoanele bisexuale și homosexuale au mai multe șanse de a se îmbolnăvi de boli cu transmitere sexuală

Orientarea sexuală nu definește probabilitatea de a contracta o boală cu transmitere sexuală. Cu toate acestea, așa cum s-a menționat anterior, practica sexuală neprotejată și nesigură poate face acest lucru. Indiferent de sex și de partenerii sexuali, prevenția și protecția pot fi cei mai buni prieteni ai tăi când vine vorba de BTS și ITS.

Cunoașterea a ceea ce înseamnă sănătatea sexuală este primul pas pentru ca și copiii/adolescenții să recunoască și să pledeze pentru drepturile lor în materie de sănătate sexuală. Asigurarea faptului că sunt informați contribuie la modul în care aceștia percep sexul, sănătatea sexuală și stigmatizarea legată de anumite practici non-normative. Acest lucru poate contribui mai târziu la promovarea de către aceștia a unei mai bune îngrijiri de sănătate sexuală și la respectarea drepturilor tuturor în materie de sănătate sexuală.

– 7.1.3. SITUAȚII DE DISCRIMINARE LEGATE DE SUBIECT –

 

Un adolescent care se identifică ca fiind bisexual și queer nu are acces la informații legate de sănătatea și protecția sexuală atunci când este vorba de a fi activ sexual cu partneri de diferite sexe. La școală, nu beneficiază de o oră de educație sexuală și toate materialele pe care a încercat să le citească și la care a avut acces fără a-și expune identitatea sexuală au fost scrise dintr-un punct de vedere heteronormativ. Nu cunoștea alte persoane queer/bisexuale în persoană, deoarece nu este încă out când vine vorba de acest aspect al vieții lui, așa că tot amână să aibă discuții cu posibili parteneri deoarece îi este jenă că nu știe cum se pot proteja.

În calitate de educator, asigurarea faptului că resursele sunt disponibile pentru toată lumea este un punct de plecare pentru a încuraja sănătatea sexuală și pentru a recunoaște propriile drepturi în materie de sănătate sexuală. În cazul în care nu există materiale tipărite disponibile, pot fi sugerate surse online (cărți, bloguri, grupuri, conturi de social media etc.). 

7.1.4. BUNE PRACTICI

7.1.4.1. Discută și pledează pentru drepturile privind sănătatea sexuală

Opțiunile pentru a vorbi despre drepturile legate de sănătatea sexuală și despre diversitatea în materie de sexualitate și gen ar putea fi:

  • Discuții cu experții

Învățând zilnic de la experți în domeniu, activiști, persoane care lucrează în domeniul egalității de gen și al drepturilor la sănătate sexuală poate crește interesul studenților pentru cunoașterea și apărarea drepturilor lor, sporindu-le totodată motivația de a milita pentru accesibilitatea acestor drepturi pentru toată lumea.

  • Ateliere/jocuri de educație sexuală

Predarea drepturilor privind sănătatea sexuală se poate face și prin intermediul unor ateliere sau jocuri. Folosind un limbaj adecvat vârstei, puteți începe să predați despre consimțământul sexual, legile și politicile legate de sex și sexualitate, verificarea sănătății sexuale etc.

  • Întrebări anonime

Permiteți elevilor să scrie întrebări anonime legate de drepturile privind sănătatea sexuală și să răspundă la ele în fața clasei. Ați putea chiar să organizați o dezbatere sau să întrebați dacă cineva cunoaște răspunsurile.

Oferirea accesului la resurse, încercarea de a discuta despre sex, sănătate sexuală și drepturile în materie de sănătate sexuală pot fi câteva dintre măsurile care pot contribui la orientarea copiilor/adolescenților către răspunsuri. Poate fi un spațiu creat special pentru această discuție sau poate fi integrat în conversația din viața de zi cu zi.

7.1.5. REFERINȚE

Byrnes, H. (2019). 13 countries where being gay is legally punishable by death. USA TODAY. Retrieved from https://eu.usatoday.com/story/money/2019/06/14/countries-where-being-gay-is-legally-punishable-by-death/39574685/.

‌Ohlen, R. S. (2020). What are the blood donation rules globally for gay and bisexual men? Reuters. Retrieved from https://www.reuters.com/article/us-global-lgbt-health-factbox-trfn-idUSKBN22N2GS.

STD Statistics (2022). Retrieved from https://www.stdwatch.com/learn/std-statistics#what-are-the-most-common-stds-by-percentage.

WHO (2020). HIV/AIDS. Retrieved from https://www.who.int/news-room/questions-and-answers/item/hiv-aids.

WHO (n.d.). Sexual health. Retrieved from https://www.who.int/health-topics/sexual-health#tab=tab_3.

Share this Doc

7.1. DREPTURILE LA SĂNĂTATE SEXUALĂ

Or copy link

CONTENTS