5.1. CUM SĂ COMUNICĂM: EDUCATORI – STUDENȚI

5.1.1. INTRODUCERE

Din cauza societății heteronormative în care trăim, este foarte ușor pentru copii să devină confuzi sau să înceapă să simtă că ceva este în neregulă cu ei doar pentru că nu par să se încadreze în construcțiile sociale binare. Aceste construcții sunt prezente în tot ceea ce ne înconjoară, începând cu cercurile familiei și ale prietenilor noștri, social media, filme, jocuri etc. Din acest motiv, educatorii pot juca un rol important în procesul de descoperire al copiilor.

Acest rol poate fi axat pe două subiecte principale: responsabilizarea și siguranța. Împuternicirea copiilor de a pune întrebări și de a apăra ceea ce cred, combinată cu crearea unui spațiu mai sigur, poate juca un rol important în dezvoltarea lor, atât la nivel personal, cât și la nivel social. 

Dacă vă doriți să creați un spațiu care să includă egalitatea de gen pentru fiecare copil, câteva aspecte vă pot ajuta să faceți diferența: 1) crearea unui spațiu mai sigur, 2) predarea într-o manieră incluzivă queer-feministă, 3) predarea intersecționalității, 4) crearea unui mediu favorabil greșelilor și 5) împuternicirea elevilor dumneavoastră.

5.1.2. DEZVOLTAREA SUBTEMEI

5.1.2.1. Spații sigure

Nu există un spațiu sigur în cadrul unui grup, deoarece este nerealist să crezi că poți satisface nevoile și dorințele tuturor în același timp. Ceea ce puteți face este să creați un spațiu mai sigur, în care fiecare să simtă că se poate exprima și împărtăși ideile, dorințele și nevoile sale fără teama de a fi judecat.

În procesul de creare a unui spațiu mai sigur:

• Încercați să fiți conștienți de privilegii 
• Luați în considerare mediul în care trăiesc copiii 
• Încercați să vedeți ce pot face oamenii cu propriile lor resurse 
• Creați oportunități pentru ca aceștia să participe la schimbul de cunoștințe. Folosiți jocuri/cărți/activități pentru a le oferi instrumente pentru a acționa 
• Utilizați diferite metode de predare pentru a încuraja pe toată lumea să contribuie. Unii copii se exprimă mai bine prin dezbateri sau activități verbale, în timp ce alții preferă să se exprime prin artă (desen/pictură/lucrări de artizanat etc.) sau prin activități care implică utilizarea corpului (teatru, pantomimă etc.).
• Fiți empatici și ascultați activ ceea ce au de spus. 
• Oferiți tuturor spațiul și timpul de care au nevoie. Unii copii au nevoie de mai mult timp pentru a se simți suficient de confortabil pentru a participa activ.
• Recunoașteți și apreciați nevoile minorităților în cadrul unui grup.

Crearea unui spațiu mai sigur are o legatură directă cu rezolvarea conflictelor. Atunci când apare un conflict, nu uitați că acestea sunt determinate de emoții. Dacă cineva simte emoții puternice, oferiți-i spațiu pentru a le procesa și, eventual, oferiți-i sprijinul dvs. pe parcursul acestui proces. Încercați să deescalați situația prin găsirea unei viziuni comune și a unei soluții la problemă. Fiți gata să vă asumați rolul de mediator. În calitate de educator, atunci când vă ocupați de un conflict, atenția dumneavoastră se va concentra pe ambele părți implicate. Încercați să începeți prin a sprijini persoana afectată, inventariind nevoile acesteia și făcând tot posibilul pentru a le satisface. După aceea, sprijiniți persoana cu un comportament inadecvat/persoana care a încălcat un acord încheiat, deoarece este posibil să aibă nevoie de educație sau de explicații pe această temă. Verificați dacă spectatorii au nevoie de sprijin sau de îngrijire ulterioară și nu uitați să verificați ulterior toate persoanele implicate, inclusiv spectatorii, deoarece emoțiile și nevoile lor s-ar putea schimba în acest timp.

5.1.2.2. Predarea într-o manieră incluzivă queer-feministă

A preda într-o perspectivă incluzivă queer-feministă nu înseamnă a preda o istorie detașată de prezent, ci mai degrabă a analiza aspectele rasiale, de clasă și economice ale structurilor de putere. Le permite elevilor să învețe despre putere (folosirea și abuzul de putere) luând în considerare experiențele lor trăite și gândindu-se la emoțiile, sentimentele și corpurile lor ca „spații și arhive de producere a cunoașterii” (Mehta, 2019).

Înseamnă să învățăm despre consecințele trecutului, urmărind impactul colonialismului și întreaga noastră istorie ca societate. Atunci când analizează prezentul, structurile de putere și lipsa egalității de gen, copiii își pot forma perspectiva și gândurile făcând conexiuni cu modul în care societatea noastră a ajuns în acest punct și de ce egalitatea de gen este în starea în care este. Înțelegând aceste conexiuni, ei pot găsi modalități de a-și modela comportamentul într-un mod incluziv.

Mediul de încredere este un factor cheie în această abordare didactică. Încercați să evitați consolidarea rolurilor tradiționale de gen, slut shaming sau umilirea oricăror practici non-normative pentru a stimula curiozitatea copiilor și pentru a-i determina să pună la îndoială inegalitățile de gen și de putere.

5.1.2.3. Intersecționalitate

Intersecționalitatea este un cadru care ajută la reflectarea importanței analizei relației dintre diferitele inegalități și diferitele tipuri de discriminare. Contribuie la crearea unei imagini mai largi și mai complete a realității în care trăim, arătând legăturile dintre aceste inegalități. Indiferent de vârsta copiilor, analizarea unui fenomen/situație/problemă din diferite perspective îi învață pe aceștia să creeze conexiuni între diferiți factori, sporindu-le înțelegerea analitică. 

Aceeași intersecționalitate urmărește să arate relațiile de putere care afectează fiecare sferă a vieții într-o societate, cum ar fi economia, sănătatea, accesul la educație și politica. De exemplu, dacă predați despre egalitatea de gen, puteți încerca să includeți în discuție subiecte precum accesul la sănătate, educație, religie, poziție geografică, relații de putere. Încercați să arătați diferitele domenii care pot fi luate în considerare, precum și diferitele persoane și/sau instituții care pot face parte din acestea sau pot fi afectate de acestea (persoane care fac parte din comunitatea LGBTQ+, școli, forțele de ordine, organizații non-guvernamentale (ONG-uri) sau organizații care lucrează pentru egalitatea de gen etc.). Procedând astfel, îi veți face pe copii să conștientizeze că există mai mulți factori care contribuie la această situație și care ar putea fi luați în considerare. Îi veți învăța să privească situația din diferite perspective și să facă legătura între inegalități și diferite tipuri de discriminare (de exemplu, o femeie care a migrat într-o altă țară se poate confrunta în același timp cu discriminarea de gen, discriminarea minorităților și discriminarea lingvistică).

5.1.2.4. Mediu favorabil greșelilor

Adesea, copiii și tinerii se tem să facă greșeli și să fie judecați pentru acestea în fața colegilor lor. Crearea unui mediu favorabil greșelilor este o abordare bună care încurajează chestionarea și învățarea. Nu există răspunsuri corecte sau greșite și toată lumea este binevenită să contribuie la discuție. Pentru a crea un astfel de mediu, încurajați-i pe copii să pună întrebări, să dezbată și să facă schimb de idei între ei. În acest fel, ei se vor simți susținuți să împărtășească din ce în ce mai mult și vor muta accentul pe cunoștințele în sine, mai degrabă decât pe persoana care le împărtășește. 

Câteva lucruri care vă pot ajuta să creați acest tip de mediu sunt:

• Încurajați-i pe copii să nu se întrerupă între ei atunci când cineva vorbește (sunt incluse reacțiile verbale de aprobare/dezaprobare)
• Încurajați folosirea limbajului corpului în cazul în care cuiva îi place o idee. De exemplu, scuturarea palmelor înseamnă aprobarea/susținerea ideii.
• Atunci când cineva face o greșeală, încurajați-l să-și ceară scuze și să învețe din ea. 
• Folosirea pedepsei ca soluție nu are un efect pozitiv asupra procesului de învățare al copiilor. Ceea ce puteți face în schimb este să vă concentrați asupra acțiunilor viitoare mai degrabă decât asupra momentului în care a fost făcută greșeala. De exemplu, în cazul în care cineva se adresează greșit unui alt elev sau împărtășește o informație incorectă, vă puteți concentra pe conștientizarea greșelii, permițându-i să se corecteze și să meargă mai departe cu discursul său. 
• Reamintiți-le elevilor că suntem cu toții oameni și că suntem predispuși să facem greșeli, căci așa învățăm. Este important să învățăm din aceste greșeli în loc să ne blocăm în ele.

5.1.2.5. Împuternicire

Ce este împuternicirea? Conceptul de împuternicire își are rădăcinile în Mișcarea pentru drepturile civile din SUA, în Pedagogia celor oprimați de Paulo Freire și într-o varietate de mișcări axate pe realizarea egalității (SCI Italia, 2022).

Împuternicirea prin predare înseamnă a-i face pe copii să simtă că pot fi oricine își doresc să fie, fără nicio vină, rușine sau îndoieli, că se pot realiza pe deplin într-un grup și că pot părăsi acel grup cu mai multă încredere în lumea exterioară.

Dacă doriți să obțineți împuternicire, autoajutorarea, autoprovocarea și autoeducația sunt un bun punct de plecare. Împuternicirea se concentrează pe colaborare, având o perspectivă de forță, solidaritate și parteneriat.

Unele metode pe care le puteți folosi pentru a încuraja responsabilizarea sunt: 

• Teatrul celor oprimați 
• Încurajarea voluntariatului 
• Povești/Biblioteca vie 
• Activități de reflecție (individuale sau în grup) 
• Implicați copiii în procesul de luare a deciziilor și în structurile care îi afectează (de exemplu, puteți crea un acord de grup). 
• Creați un spațiu deschis în care să își împărtășească propriile abilități/cunoștințe pe diferite subiecte, asumându-și un rol de predare pentru o perioadă scurtă de timp. 
• Includeți diferite tipuri de exprimare în lecțiile dumneavoastră: artă, muzică, rezultate creative

Câteva lucruri pe care le-ați putea evita dacă doriți să încurajați responsabilizarea:

• Preluarea controlului situației de la/din partea altor persoane 
• Luarea deciziilor bazate pe presupuneri în loc să vă întrebați despre nevoile și dorințele elevilor  
• Neglijarea introspecției/reflecțiilor individuale
• Impunerea opiniilor sau acțiunilor asupra grupului 
• Punerea indivizilor în centrul atenției, cerându-le să vorbească/contribuie
• Credința că o anumită metodă funcționează pentru toată lumea 
• Ignorarea altor probleme în curs de rezolvare

– 5.1.3. SITUAȚII DE DISCRIMINARE LEGATE DE SUBIECT –

Să presupunem că aveți o dezbatere despre feminism în clasă și o persoană spune că feminismul este greșit, deoarece înseamnă că femeile vor avea avantaje față de bărbați și că echilibrul se va schimba în loc să se creeze o egalitate. Un alt elev vrea să răspundă și începe să vorbească înainte ca primul elev să-și termine ideea. Al doilea elev începe să râdă și să spună că nu acesta este scopul feminismului. O situație ca aceasta ar putea escalada rapid într-un conflict și în batjocorirea (shaming-ul) unora dintre elevi pentru că nu știu anumite lucruri.

Ceea ce ați putea face în acest moment, în calitate de educator, este să detensionați situația. Puteți începe prin a le reaminti elevilor să se lase reciproc să își termine propozițiile înainte de a exprima un alt punct de vedere. În al doilea rând, le puteți reaminti că acesta este un mediu propice greșelilor, iar rușinarea/tachinările nu ajută în procesul de învățare. După aceea, ați putea întreba dacă cineva din clasă dorește să explice definiția feminismului pentru a crea un schimb de cunoștințe fără a pune un elev în centrul atenției. În acest fel, elevii ar putea fi încurajați să se simtă mai în siguranță în procesul de a face greșeli și să învețe din ele, în loc să se rușineze și să evite participarea ulterioară. 

5.1.4. BUNE PRACTICI

5.1.4.1. Cutia cu întrebări anonime

Creați un spațiu în care copiii să poată pune în mod anonim orice întrebare legată de sex/gen/identitate/structuri de relații etc. și invitați experți externi care pot răspunde la aceste întrebări (lucrători de tineret, educatori etc.). Procedând astfel, creați un spațiu sigur în care copiii pot pune întrebări legate de sexul și identitatea lor, fără a se expune sau a se simți obligați să împărtășească informații personale. Aducerea unor experți externi contribuie la a le arăta copiilor perspective diferite și stiluri de viață diferite, încurajând astfel curiozitatea și explorarea. De asemenea, înlătură timiditatea și/sau evitarea de a pune o întrebare știind că profesorul de zi cu zi o va vedea și va răspunde. 

5.1.4.2. Utilizarea unui limbaj incluziv/neutru din punct de vedere al genului

Limbajul incluziv sau neutru din punct de vedere al genului este limbajul care evită prejudecățile față de un anumit sex sau gen social. Prin urmare, acesta nu discriminează pe nimeni.

Utilizarea unui limbaj incluziv sau neutru din punct de vedere al genului are un impact puternic în procesul de realizare a egalității de gen. Acesta poate fi utilizat atunci când ne adresăm unui grup de persoane, de exemplu „oameni/colegi/copii” în loc de „băieți și fete/tinere femei” și joacă un rol valoros atunci când vorbim despre titlurile profesionale și rolurile sociale. În majoritatea limbilor, titlurile de locuri de muncă și rolurile sociale sunt de gen, de exemplu „stewardesă” sau „polițist”. Limbajul incluziv de gen folosește substantive neutre, care nu sunt specifice genului, pentru a evita perpetuarea rolurilor de gen și a ideii că unele profesii sunt destinate doar unui anumit gen. Astfel, în loc de „stewardesă”, încercați să spuneți „însoțitoare de bord”, iar în loc de „polițist”, încercați „ofițer de poliție”. Prin utilizarea unui limbaj neutru, încurajați o abordare egală între sexe și îi învățați pe copii să pună la îndoială rolurile de gen și atribuțiile și așteptările care vin cu acestea.

Puteți citi mai multe despre limbajul neutru pe tema sexismului.

5.1.4.3. Acordul de grup

Introduceți ideea de a avea un acord de grup. Având în vedere faptul că oamenii provin din medii diferite și au nevoi diferite, un acord de grup este o modalitate care i-ar ajuta pe toți să se simtă mai în siguranță, mai incluși și mai confortabil să se exprime prin stabilirea unor limite comune.

Întrebați-i pe copii de ce au nevoie pentru a se simți mai în siguranță și confortabil în timpul pe care îl petreceți împreună. Le puteți oferi câteva subiecte principale pe care le pot lua în considerare, cum ar fi sarcinile in timpul cursurilor, limbajul (de exemplu, neutru/incluziv), conștientizarea, nevoile personale etc.

5.1.5. REFERINȚE

Mehta, A. (2019). Teaching Gender, Race, Sexuality: Reflections on Feminist Pedagogy. Kohljournal.press..Retrieved from https://kohljournal.press/reflections-feminist-pedagogy.

SCI Italy (2022). The Gender Effect. Retrieved from 2022_toolkit_booklet_thegendereffect-italy.pdf (sci.ngo).