0. INTRODUCERE: VALORILE DIVERSITĂȚII ȘI STIMA DE SINE

Drepturile omului sunt drepturi pe care le avem pentru simplul fapt că existăm ca ființe umane – ele nu sunt acordate de niciun stat. Aceste drepturi universale ne sunt inerente tuturor, indiferent de naționalitate, sex, origine națională sau etnică, culoare, religie, limbă sau orice alt statut. Acestea variază de la cel mai fundamental – dreptul la viață – până la cele care fac ca viața să merite să fie trăită, cum ar fi dreptul la hrană, educație, muncă, sănătate și libertate. (Organizația Națiunilor Unite, s.n., 1948).

Drepturile omului sunt acele standarde de bază care sunt importante pentru a permite oamenilor să trăiască în siguranță și demnitate. Drepturile omului ne protejează viețile și corpurile de orice vătămare, permițându-ne să trăim ca persoane libere și să desfășurăm diferite activități – să ne exprimăm, să aflăm informații noi, să ne întâlnim cu prieteni și cu persoane care gândesc la fel ca noi etc. 

În majoritatea țărilor, drepturile omului, în forma lor cea mai elementară, au fost explicate în constituțiile naționale. 

Drepturile copilului sunt drepturi ale omului. Atunci când vorbim despre drepturile copilului, ne referim la drepturile omului. Convenția privind drepturile copilului (Organizația Națiunilor Unite, 1989) enumeră drepturile recunoscute la nivel internațional ale copiilor. Scopul adoptării convenției a fost acela de a sublinia un lucru pe care adulții tind să îl uite – un copil este un om cu drepturi egale cu cele pe care le are un părinte. Convenția vede copilul ca pe un subiect de drept sau, altfel spus, ca pe un titular de drepturi. Asta înseamnă că un copil este un individ care are drepturi umane și nimeni nu are drepturi de proprietar asupra sa, inclusiv părinții. Drepturile copilului, ca drepturi ale omului, sunt drepturi care se aplică fiecărui copil, indiferent de vârstă, sex, naționalitate sau alte caracteristici (Cancelaria Estoniană a Justiției, s.n.).

Necesitatea unor drepturi speciale pentru copii se datorează faptului că aceștia nu își pot proteja întotdeauna drepturile și interesele, astfel încât au nevoie de ajutor și protecție din partea adulților. Copiii trebuie să fie protejați împotriva violenței mentale și fizice, a nedreptății, a neglijenței, a abuzului, a abuzului sexual și a altor amenințări. În plus, adulții trebuie să se asigure că aceștia au ceea ce au nevoie pentru a trăi și să stabilească condiții adecvate pentru dezvoltarea abilităților și intereselor copiilor (Organizația Națiunilor Unite, 1989). Din această cauză se recomandă crearea și aderarea la politicile de protecție a copilului în școli și alte organizații care lucrează cu copiii.

Două dintre valorile cheie care stau la baza ideii de drepturi ale omului sunt demnitatea umană și egalitatea. Drepturile omului pot fi înțelese ca definind acele standarde de bază care sunt necesare pentru o viață demnă; iar universalitatea lor derivă din faptul că, cel puțin în această privință, toți oamenii sunt egali. Nu ar trebui și nu putem face discriminări între ei. Articolul 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede: „Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi”. Libertatea față de discriminare, prevăzută la articolul 2, este cea care asigură această egalitate (Organizația Națiunilor Unite, 1948). 

Multe alte valori pot fi derivate din două fundamentale, de exemplu (Consiliul Europei, n.red.):

• Libertate: pentru că voința umană este o parte importantă a demnității umane. A fi forțat să facem ceva împotriva voinței noastre înjosește spiritul uman.
• Respectul față de ceilalți: pentru că lipsa de respect față de cineva nu permite aprecierea individualității și a demnității esențiale a acestuia.
• Nediscriminare: deoarece egalitatea în demnitatea umană înseamnă că nu trebuie să judecăm drepturile și oportunitățile oamenilor pe baza caracteristicilor acestora.
• Toleranță: deoarece intoleranța indică o lipsă de respect pentru diferență, iar egalitatea nu înseamnă uniformitate.
• Justiție: pentru că oamenii egali în umanitatea lor merită un tratament corect.
• Responsabilitate: pentru că respectarea drepturilor celorlalți implică responsabilitatea propriilor acțiuni și efortul depus pentru realizarea drepturilor proprii și ale tuturor.

Drepturile omului sunt universale, se aplică în mod egal tuturor oamenilor, oriunde în lume și fără limită de timp. Fiecare persoană are dreptul de a se bucura de drepturile omului indiferent de „rasă” sau origine etnică, culoare, sex, orientare sexuală, abilitate, limbă, religie, opinie politică sau de altă natură, origine națională sau socială, naștere sau orice alt statut. Ar trebui să observăm că universalitatea drepturilor omului nu amenință în niciun fel diversitatea bogată a indivizilor sau a diferitelor culturi (Consiliul Europei, s.n.).

Diversitatea necesită o lume în care toți suntem egali și merităm respect în mod egal. Drepturile omului servesc drept standarde minime care se aplică tuturor ființelor umane.

Respectul diversității constă în înțelegerea drepturilor omului și în obligația de a respecta drepturile celorlalți.

Diversitatea este definită ca diferențe în ceea ce privește valorile, atitudinile, perspectiva culturală, credințele, originea etnică, orientarea sexuală, identitatea de gen, aptitudinile, cunoștințele și experiențele de viață ale fiecărui individ din orice grup de persoane. (Institutul European pentru Egalitate de Gen, s.n.). Diversitatea face parte din viața de pretutindeni în lume. Ființele umane diferă unele de altele în ceea ce privește înfățișarea, originea, interesele și activitățile, opțiunile de viață și abilitățile lor, dar cu toții împărtășim aceeași demnitate umană. Un stat democratic tratează oamenii în mod egal și ia în considerare specificitățile oamenilor. Aceasta înseamnă că regulile și normele sociale trebuie să ia în considerare diferențele noastre pentru a asigura oportunități egale și incluziune pentru toată lumea. 

Întrucât drepturile omului se bazează pe valori, conceptul de diversitate denotă atât o atitudine valorică, cât și un principiu de toleranță și respect sporit față de diferențe. Este un principiu general care impune egalitatea de tratament, respectarea drepturilor și incluziunea.

Pentru copii, învățarea drepturilor omului și a valorilor diversității începe de la naștere și de acasă și are mult de a face cu modelele parentale. Cu cât copiii sunt mai mici, cu atât mai mult imită modelele de comportament și atitudinile părinților lor. În adolescență, percepțiile se pot schimba și chiar intra în conflict, dar modelul principal de rol rămâne cel al părinților.

Deoarece valorile umane se dezvoltă în copilărie și adolescență, părinții și profesorii au responsabilitatea de a sprijini dezvoltarea valorilor copilului. Abordarea conștientă a subiectului valorilor sporește competența valorică a tuturor părților implicate, ajută la înțelegerea nevoilor de dezvoltare, a intereselor și a valorilor proprii, promovează un comportament responsabil, opinia și o stimă de sine adecvată. Cu toate acestea, școlile care acordă prioritate educației valorice constată că un astfel de accent se traduce, de asemenea, printr-o creștere a interesului elevilor pentru învățare și prin rezultate mai bune la învățare. În plus, educația eficientă a valorilor se exprimă în atmosfera generală a școlii, în comunicarea relaxată și binevoitoare, în respectul față de sine și față de ceilalți, în autoperfecționarea continuă a angajaților școlii, în cooperarea eficientă între toate părțile comunității școlare și în respectul reciproc (Centrul de etică, Universitatea din Tartu, 2014).

Oamenii, în calitate de ființe sociale, învață din interacțiunea cu alte persoane și își creează o imagine despre lume și despre ei înșiși. O relație sănătoasă și sigură cu părinții sau îngrijitorii creează o bază pentru încrederea în lume și în ceilalți oameni și pentru identitatea copilului însuși. Părinții pot sprijini dezvoltarea stimei de sine și a valorii de sine a copilului în mai multe moduri, de exemplu prin exprimarea propriilor sentimente pozitive („țin foarte mult la tine”, „sunt fericit cu tine”), prin recunoașterea eforturilor și realizărilor copilului („poți fi mândru de tine pentru că…”), ajutându-l pe copil să învețe despre sine prin discuții („ce crezi?”, „ce ai simțit?”), protejându-l pe copil de nedreptate (spuneți că ceea ce s-a întâmplat nu a fost greșeala/culpa copilului), împărțind responsabilitatea și încrederea (confirmați că ați crezut în copilul dumneavoastră, lăsați copiii să se ajute singuri). Cercetătorii au ajuns la concluzia că, dacă părinții sunt atenți, deschiși și grijulii față de copil, ei creează un mediu de creștere sigur, care, la rândul său, ajută la formarea unei stime de sine mai ridicate a copilului. Un copil crește încrezător și se respectă pe sine și pe ceilalți. În viitor, el va putea face față mai bine dificultăților, precum și situațiilor neplăcute, va avea o atitudine pozitivă față de el însuși, va crede în propriile abilități și va putea să se bucure de progresul altora. Ei sunt capabili, de asemenea, să se apere pe ei înșiși și opiniile lor și să fie gata să își recunoască greșelile (Institutul Național pentru Dezvoltarea Sănătății, 2019). 

Rolul educației holistice în domeniul sexualității 

Stima de sine și dezvoltarea copiilor pot fi susținute prin educație sexuală holistică. Așa cum învățarea valorilor începe foarte devreme, educația sexuală începe devreme în copilărie și progresează în adolescență și la vârsta adultă. Pentru copii și tineri, aceasta are ca scop sprijinirea și protejarea dezvoltării sexuale. 

În mod tradițional, educația sexuală s-a axat pe riscurile potențiale ale sexualității, cum ar fi sarcina nedorită și infecțiile cu transmitere sexuală (Biroul Regional pentru Europa și BZgA, 2010). 

O abordare holistică, bazată pe o înțelegere a sexualității ca domeniu al potențialului uman, îi ajută pe copii și pe tineri să dezvolte abilități esențiale care să le permită să își determine singuri sexualitatea și relațiile în diferitele etape de dezvoltare. Educația sexuală este, de asemenea, parte a unei educații mai generale și, prin urmare, afectează dezvoltarea personalității copilului. Caracterul său preventiv nu numai că ajută la prevenirea consecințelor negative legate de sexualitate, dar poate, de asemenea, să îmbunătățească calitatea vieții, sănătatea și bunăstarea. În acest fel, educația sexuală contribuie la promovarea sănătății în general.

Educația sexuală holistică oferă copiilor și tinerilor informații imparțiale și corecte din punct de vedere științific despre toate aspectele sexualității și, în același timp, îi ajută să își dezvolte abilitățile de a acționa pe baza acestor informații (Part & Kull, 2018; Rutgers, 2015; Biroul regional al OMS pentru Europa și BZgA, 2010).

Educația sexuală a copiilor trebuie să fie simplă și adaptată vârstei, apoi să echilibreze mesajele din canalele de media suprasexualizate. Educația sexuală a copiilor înseamnă să învețe despre părțile propriului corp, să accepte propriul corp și pe cel al celorlalți ca fiind valoroase, să recunoască genurile diferite, să învețe să-și exprime sentimentele și să perceapă și să-și exprime intimitatea. Cunoștințele și abilitățile în acest domeniu îl ajută pe copil să stabilească limite, să își exprime dorințele, să experimenteze bucuria unei intimități fizice sigure, să creeze prietenii, să își protejeze spațiul personal, să recunoască violența (sexuală), să caute ajutor dacă este necesar. Educația sexuală adecvată vârstei le permite copiilor să își înțeleagă sexualitatea, să se trateze pe ei înșiși și pe ceilalți cu toleranță, pozitivitate și respect, să creeze relații apropiate bazate pe egalitate și consimțământ și să își asume responsabilitatea pentru sănătatea (sexuală) proprie și a partenerului. Adulții joacă un rol foarte important, deoarece atitudinile, comportamentul și cuvintele lor modelează modul în care copiii pot vedea sexualitatea (Part & Kull, 2018; Rutgers, 2015).

Educația holistică în domeniul sexualității are ca principiu faptul că se bazează pe o abordare a drepturilor omului (sexuale și reproductive) și se bazează ferm pe egalitatea de gen, autodeterminare și acceptarea diversității (Part & Kull, 2018; Rutgers, 2015).

De exemplu, educația sexuală holistică este o autoafirmare, în care (Part & Kull, 2018; Rutgers, 2015): 

• Copilul are dreptul de a decide cine se atinge de corpul său.
• Cunosc „regula costumului de baie” (nimeni nu poate atinge, privi sau vorbi despre părțile corpului de sub costumul de baie fără permisiunea copilului);
• Copilul poate spune „NU”.
• Copilul înțelege și ia în considerare situațiile în care alt copil nu vrea să fie atins.
• Se știe că un copil are dreptul la siguranță și protecție.
• Sunt conștienți de faptul că unii oameni nu sunt buni și pot fi violenți.

Nu toți părinții, toate familiile și toate persoanele care lucrează cu copiii se simt încrezători și de aceea nu vorbesc cu copiii despre sexualitate, dar, în același timp, cei mai mulți doresc ca aceștia să primească cunoștințe și competențe moderne pe aceste teme. Este important ca, prin intermediul unei educații moderne și de înaltă calitate în domeniul sexualității, toți copiii și tinerii să dobândească cunoștințele, competențele și atitudinile care susțin demnitatea umană, care îi ajută să fie sănătoși, să reziste la comportamente inadecvate sau violente, să observe și să reziste inegalității (de gen), să conteste rolurile de gen limitative și, astfel, să evite daunele aduse sănătății mentale și fizice. Acest lucru îi oferă copilului posibilitatea de a deveni o persoană care poate crea relații apropiate fericite, pe termen lung și reciproc satisfăcătoare – iar aceasta este piatra de temelie a societății active și funcționale de astăzi (Centrul de Cercetare a Sănătății Sexuale al Universității din Tartu, n.red.).

Încălcarea drepturilor omului și ale copiilor (de exemplu, discriminarea, hărțuirea și violența) are un efect dăunător asupra dezvoltării copilului, care diferă în funcție de tipul de încălcare. Trauma are o „amprentă” asupra vieții copiilor. 

Educația incluzivă și genul

Majoritatea țărilor au o politică de educație incluzivă. Aceasta este în concordanță cu dreptul copilului la educație și învățare de calitate. 

Incluziunea, în definiția sa, înseamnă să fii deschis tuturor și nu limitat la anumite persoane. În ceea ce privește genul, aceasta înseamnă că serviciile, unitățile, școlile, practicienii, agențiile guvernamentale și alte instituții sunt primitoare pentru toți copiii, indiferent de identitatea sau expresia de gen a acestora (Spectrul de gen, s.n.).

Adulții pot contribui la crearea unor medii și comunități incluzive din punct de vedere al genului, oferind sprijin, compasiune și încurajare tuturor copiilor și adolescenților, învățându-i că sunt importanți, luându-le apărarea și demonstrându-și sprijinul prin opoziția activă față de discriminarea de gen pentru a crea spații incluzive din punct de vedere al genului. Toți adulții trebuie să își asume responsabilitatea pentru siguranța tuturor copiilor, indiferent de hainele pe care le poartă, de jucăriile cu care se joacă sau de alte expresii de gen. Trecerea de la noțiunea de gen ca fiind un concept binar la o înțelegere mai extinsă a naturii complexe a spectrului de gen are loc doar cu un efort concertat al tuturor adulților interesați și aliați (Spectrul de gen, s.n.).

REFERINȚE

Centre for Ethics, University of Tartu. (2014, August 18). Values development. https://www.eetika.ee/en/values-development-0

Council of Europe. (n.d.). What are human rights? Manual for Human Rights Education with Young People. Retrieved 22 September 2022, from https://www.coe.int/en/web/compass/what-are-human-rights-

Estonian Chancellor of Justice. (n.d.). Children’s and youth rights and responsibilities. Retrieved 22 September 2022, from https://www.oiguskantsler.ee/en/children%E2%80%99s-and-youth-rights-and-responsibilities

European Institute for Gender Equality. (n.d.). Diversity. European Institute for Gender Equality. Retrieved 22 September 2022, from https://eige.europa.eu/thesaurus/terms/1085?lang=en

Gender Spectrum. (n.d.). What Is a Gender Inclusive World. Gender Spectrum. Retrieved 7 November 2022, from https://www.genderspectrum.org/articles/what-is-a-gender-inclusive-world

Part, K., & Kull, M. (Eds.). (2018). Koolieelses eas laste seksuaalkasvatus: Keha, tunded ja turvalisus Metoodiline materjal lapse seksuaalse arengu toetamiseks. Tervise Arengu Instituut. https://intra.tai.ee/images/prints/documents/154652678970_seksuaalkasvatus.pdf

Sexual Health Research Center of the University of Tartu. (n.d.). Sexuality education. Retrieved 22 September 2022, from https://sisu.ut.ee/suk/seksuaalharidus

Rutgers (2015). Spring Fever: Relationships and Sexual Health Education (2015). Rutgers ja Public Health Warwickshire.

The National Institute for Health Development. (2019). Ole toeks lapse enesehinnangu kujundamisel. https://www.tai.ee/et/valjaanded/ole-toeks-lapse-enesehinnangu-kujundamisel

United Nations. (n.d.). Human Rights. Retrieved 22 September 2022, from https://www.un.org/en/global-issues/human-rights

United Nations. (1948). Universal Declaration of Human Rights. https://www.un.org/sites/un2.un.org/files/2021/03/udhr.pdf

United Nations. (1989). Convention on the Rights of the Child, General Assembly resolution 44/25. https://www.ohchr.org/sites/default/files/crc.pdf

WHO Regional Office for Europe and BZgA. (2010). Standards for Sexuality Education in Europe. A framework for policy makers, educational and health authorities and specialists. WHO Regional Office for Europe and BZgA. https://www.bzga-whocc.de/fileadmin/user_upload/BZgA_Standards_English.pdf