9.3. ROLURI ȘI STEREOTIPURI DE GEN

9.3.1. INTRODUCERE

Stereotipurile de gen redefinesc dezvoltarea identității fiecărui individ încă de la naștere, presându-ne să ne încadrăm într-o serie de caracteristici, abilități, funcții și activități, respingându-le pe celelalte. În ciuda faptului că sunt construcții culturale și sociale, care se schimbă de la o societate la alta și de-a lungul istoriei, o parte importantă a conținutului acestor stereotipuri și roluri pare universală. În orice caz, ele reprezintă o diferențiere artificială a bărbaților și femeilor (și a băieților și fetelor), urmând binariul de gen, și a ceea ce poate deveni fiecare persoană, constituind un mecanism care generează inegalități, discriminare și disconfort personal.

În măsura în care suntem conștienți de existența lor și de modul în care ne afectează viața de zi cu zi, putem încerca să limităm impactul lor asupra generațiilor viitoare.

9.3.2. DEZVOLTAREA SUBTEMEI

După cum se poate observa în subiectul 2, identitatea de gen nu este un aspect biologic, ci o construcție socială a ceea ce înseamnă să te naști cu organe genitale feminine sau masculine, diferențiind între feminin și masculin, respectiv. În cadrul conceptului mai larg de gen, putem vorbi de stereotipuri și roluri de gen.

Stereotipurile de gen sunt alcătuite din convingeri culturale despre calitățile sau trăsăturile pe care le posedă bărbații și femeile și/sau care sunt de dorit la aceștia. Figura 13 prezintă câteva stereotipuri de gen (Langford & MacKinnon, 2000) .

Figura 13. Stereotipurile de gen

Faptul că se presupune că bărbații și femeile posedă trăsături și calități de personalitate diferite permite stabilirea rolurilor de gen, care se referă la comportamentele și activitățile pe care le atribuim oamenilor în funcție de sexul lor biologic. În mod tradițional, rolul masculin a fost integrat de funcțiile care fac posibilă dobândirea de avere și acoperirea nevoilor materiale proprii și ale familiei: exercitarea unui loc de muncă remunerat, rolul de șef și de autoritate în familie, participarea la viața politică și la procesele decizionale etc. (ceea ce a fost numit „rolul de furnizor”). Pe de altă parte, rolul femeii a fost compus din funcțiile de îngrijire a copiilor și a persoanelor dependente, îndeplinirea treburilor casnice etc. (ceea ce s-a numit „rolul expresiv”). 

Potrivit lui Saldivar et al. (2015), rolul feminin aparține lumii private, puțin valorizat și recunoscut social, în care femeile desfășoară activități în beneficiul familiei și al societății, fără a primi remunerație sau recunoaștere. Rolul masculin, pe de altă parte, domină lumea publică și productivă, fiind foarte apreciat din punct de vedere social și economic. Această diferențiere între ceea ce înseamnă să fii femeie sau bărbat generează inegalitate socială și, frecvent, discriminare împotriva femeilor în cadrul structurii sociale și al distribuției muncii. Atitudinile legate de rolurile de gen sunt legate de segregarea de gen în timpul educației și de inegalitățile de gen în ceea ce privește nivelul de educație, segmentarea ocupațională și diferențele de gen în ceea ce privește condițiile de muncă (caracterizate, în general, prin condiții de angajare și salarizare mai proaste pentru femei) (Halimi, Davis & Consuegra, 2021).

Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că, în ceea ce privește rolurile academice și profesionale, studiile arată o schimbare de tendințe. Fetele sunt din ce în ce mai mult încurajate să aleagă domenii de studiu precum știința, tehnologia, ingineria și matematica (Tong, 2012). Nu pare să existe un impuls egal pentru a-i determina pe băieți să ia în considerare domenii precum asistența medicală sau îngrijirea copiilor. Societatea pare să se simtă mai confortabilă atunci când femeile intră în domenii tradițional masculine și mai puțin confortabilă atunci când bărbații intră în domenii tradițional feminine.

Stereotipurile și rolurile de gen sunt prezente înainte de naștere, sunt dobândite în copilărie și se accentuează în timpul adolescenței. Ele sunt transmise prin socializarea în familie, prin școlarizare, prin relațiile cu colegii și prin mass-media.

Familia constituie primul spațiu de socializare, în care se transmit normele și valorile sociale, precum și diferențierea celor două sexe biologice. Aceasta este baza pe care se construiește identitatea și rolul de gen al copiilor. În mod frecvent, familia oferă activități, jucării sau haine diferite fetelor și băieților. Modul în care adulții din familie se raportează la copii este adesea influențat de genul atribuit copiilor. În plus, un copil va reproduce adesea comportamentul părinților săi (Halpern & Perry-Jenkins, 2016), astfel încât figurile adulte din sistemul familial servesc drept modele de comportament „adecvat” pentru fiecare gen. 

Familiile s-au schimbat foarte mult în ultimele decenii, mai ales după încorporarea masivă a femeilor pe piața muncii. Acest lucru a dus la unele schimbări de roluri, dar nu atât de multe sau atât de favorabile pe cât s-ar fi putut aștepta. Partea mai mare a sarcinii îngrijirii copiilor și a treburilor casnice revine în continuare femeilor, chiar dacă acestea lucrează și în afara casei. Cu toate acestea, cercetările științifice arată că, în familiile în care ambii parteneri participă la creșterea și îngrijirea gospodăriei și în care procesul decizional este partajat, rolurile masculine și feminine nu sunt atât de strict diferențiate, iar acest lucru este perceput ca atare de către copii (Halpern & Perry-Jenkins, 2016). 

Copiii își construiesc propria identitate în procesul de descoperire a propriilor particularități prin diferențierea cu ceilalți membri ai familiei. Rolurile de gen sunt restrictive și limitează explorarea de către copii a propriilor interese și a identităților unice. Copiii se confruntă cu probleme mai mari, fiind nevoiți să abandoneze și să nege o parte din ei înșiși pentru a se încadra în dihotomia gen-rol. Este important ca, pe acest drum, părinții să se asigure că copiii lor se simt capabili, acceptați și valorizați, deoarece astfel își vor dezvolta abilitățile personale, indiferent dacă aparțin unui sex sau altuia, sau dacă sunt considerați feminini sau masculini. 

Copiii care merg la școală tind să urmeze indicațiile profesorilor lor cu privire la trăsăturile și rolurile de gen adecvate. După cum s-a stabilit în literatura de specialitate din domeniul educației (Bassi et al., 2018), primirea unei atenții mai mari din partea profesorilor (pozitivă sau negativă) poate afecta motivația, aspirațiile și rezultatele academice, precum și deciziile privind viitoarea facultate sau angajare. Studiile arată că, în mod inconștient, profesorii acordă băieților mai multă atenție și mai mult timp de instruire decât fetelor, chiar și atunci când se angajează să construiască săli de clasă echitabile din punct de vedere al genului. După cum am văzut în alte capitole, studiile arată cum bărbații/băieții ocupă mai mult spațiu decât femeile/fetele, atât fizic, cât și în discuții, și au fost încurajați să facă acest lucru. Cu toate acestea, profesorii au, de asemenea, tendința de a-i considera pe băieți drept scandalagii și sunt mai predispuși să detecteze tulburări de comportament și tulburări de deficit de atenție și hiperactivitate la băieți decât la fete. Prejudecățile sunt adesea inconștiente, bazate pe mituri și credințe care nu sunt neapărat bazate pe dovezi sau chiar pe experiența directă (Sadker & Sadker, 1985). Sensibilizarea cadrelor didactice la prejudecățile de gen ar trebui să fie combinată cu o revizuire a amplorii prejudecăților de gen din manualele școlare. 

Societatea în general, și colegii în special, au, de asemenea, o mare putere de a modela băieții și fetele în bărbați masculini și, respectiv, femei feminine. Este o dorință naturală a omului de a fi acceptat social, așa că sfidarea normelor de gen poate fi foarte dificilă pentru indivizi. Acest lucru devine deosebit de relevant mai ales pentru adolescenți. Adolescența este o etapă în care și rolurile de gen capătă o semnificație deosebită. Schimbările fizice ale pubertății fac ca genul să fie mai proeminent în interacțiunile cu ceilalți în comparație cu etapele anterioare de dezvoltare, astfel încât așteptările societății exercită o presiune mai mare pentru a se comporta în concordanță cu rolurile de gen (Galambos, 2013).  De asemenea, adolescenții își sporesc capacitatea cognitivă de a înțelege normele sociale și de gen și capacitatea lor de a face comparații sociale. Rețeaua lor socială se lărgește și, în același timp, adolescenții devin mai sensibili la evaluarea colegilor și caută în mod activ un sentiment de apartenență la grup. 

Acceptarea din partea colegilor este mai ușoară atunci când aceștia se conformează normelor sociale privind masculinitatea și feminitatea ( Kågesten et al. , 2016). Presiunea este mai mare în cadrul grupurilor de același sex și în special pentru băieți ( Galambos, 2004). Studiile arată, în general, că băieții au atitudini mai tradiționale față de rolurile de gen decât fetele ( Carlson & Knoester, 2011) și că gama de ceea ce este considerat adecvat (și neadecvat) pentru băieți este mai restrânsă decât pentru fete (Mehta & Strough, 2009). Cu toate acestea, cercetările recente arată, de asemenea, că adolescenții care percep o presiune mai mare pentru a se încadra în stereotipurile și rolurile de gen la începutul adolescenței, dezvoltă în timp convingeri mai egalitare. Acest lucru a fost pus în legătură cu o schimbare socială în direcția egalității în ultimii ani (Halimi, Davis & Consuegra, 2021), care, la rândul său, este legată de educația în ceea ce privește rolurile de gen (Davis, 2007).

Copiii învață adesea rolurile și stereotipurile de gen din cărți, cântece, televiziune, filme și rețele sociale, prin mesajele și modelele lor, care arată cum ar trebui să fie sau să se comporte un bărbat sau o femeie. Potrivit Durkin și Nugent (1998), interesele, ocupațiile și alte activități ale copiilor de cinci ani sunt puternic influențate de emisiunile televizate. Publicitatea este, de asemenea, un element important al socializării. Aceasta include adesea roluri și stereotipuri de gen care trec sub formă de mesaje subliminale, făcându-ne să le absorbim și să le perpetuăm în mod inconștient, deoarece sunt de obicei segmentate în funcție de sex. Este important să ne amintim că jocul este un mecanism fundamental de învățare și dezvoltare. Prin urmare, atunci când publicitatea se referă la jocuri și jucării, aceasta exercită o influență în procesul de construcție a rolurilor și stereotipurilor de gen (Klass, 2018). Jucăriile împărțite în funcție de gen, în funcție de ceea ce este considerat „potrivit” pentru băieți sau fete, pot limita dezvoltarea diferitelor capacități, cum ar fi cele vizuo-spațiale, de empatie, de inițiativă sau de abilități sociale ( Cherney & London, 2006 ). Un studiu realizat de González-Anleo et al. (2018) concluzionează că, în prezent, publicitatea pentru copii din Spania reflectă mai puțin „masculinitatea tradițională” și că acel conținut destinat publicului feminin este mult mai variat, deși acele roluri care sunt mai adânc înrădăcinate din punct de vedere istoric (maternitatea și frumusețea) sunt încă menținute. De asemenea, ei au constatat că reclamele se adresează mai ales băieților sau fetelor separat, diminuând varietatea opțiunilor de joacă adresate ambilor împreună.

Juárez-Rodríguez (2020) a realizat un studiu al cântecelor pentru copii de pe YouTube și a constatat că majoritatea rolurilor principale din cântece sunt jucate de personaje masculine, iar personajele feminine se limitează în cea mai mare parte la a fi „soția, mama sau îngrijitoarea” sau obiectul dorinței sau al disputei bărbaților. Cercetarea sa arată, de asemenea, că modelele de masculinitate bazate pe agresivitate și normalizarea masculinităților toxice persistă.

9.3.2. SITUAȚII DE DISCRIMINARE LEGATE DE SUBIECT

Incluse în secțiunea anterioară.

9.3.3. BUNE PRACTICI

• Creați un spațiu sigur în care copiii pot învăța și explora. Ajutați-i pe copii să se simtă confortabil cu preferințele lor, afirmând alegerile neconvenționale, asigurându-i că este în regulă să fie diferiți și încurajând o cultură a acceptării în clasă.
• Oferiți o gamă variată de modele de rol, oferiți copiilor exemple din viața reală care să contracareze stereotipurile.
• Contestați stereotipurile atunci când le auziți, oferind contra-exemple din propria experiență.
• Alegeți cu atenție cărțile și materialele de lectură din clasă, acestea pot fi foarte utile pentru a combate stereotipurile.
• Observați cine folosește ce spații și echipamente și verificați dacă există schimbări sau mișcări pe care le puteți face pentru a încuraja elevii să se simtă la fel de liberi să le folosească (poate culoarea).
• Încurajează atât băieții, cât și fetele să facă tot felul de treburi în clasă (să mute mobila, să strângă, să curețe tabla etc.).
• Nu vă folosiți de gen pentru a împărți copiii, deoarece le transmiteți mesajul că a fi băiat sau fată este cel mai important lucru la ei și întărește stereotipurile.
• Folosiți un limbaj neutru și care să includă genul pentru a evita comunicarea unor noțiuni eronate și pentru a preveni întărirea rolurilor restrictive de gen. 
• Evitați generalizările, prejudecățile și ideile preconcepute despre sex sau gen.
• Evitați accesul la stimuli sexiști și dezvoltați un simț critic pentru a-i putea confrunta. Pregătiți activități în care să încurajați discuții despre prezența stereotipurilor și a rolurilor de gen în seriale, filme sau cântece care pot fi cunoscute de copii.
• Folosiți jocul ca bază pentru predarea echității: încurajați jocurile în care nu intervine rolul masculin sau feminin și creați echipe mixte atunci când activitatea necesită gruparea elevilor, astfel încât fetele și băieții să învețe să lucreze împreună ca egali.
• Să se organizeze ateliere de lucru cu părinții elevilor pentru a aborda problema prejudecăților și stereotipurilor sexiste și importanța depășirii acestora pentru a obține o egalitate reală între bărbați și femei.

9.3.4. REFERINȚE

Arce, M. L. (1995). El proceso de socialización y los roles en la familia. En: Teoría y metodología para la intervención en familias. San José: Universidad Nacional de Costa Rica, 32-35.

Bassi, M., Díaz, M., Blumberg, R.L. et al. (2018). Failing to notice? Uneven teachers’ attention to boys and girls in the classroom. IZA J Labor Econ 7, 9. https://doi.org/10.1186/s40172-018-0069-4

Carlson, D. L., & Knoester, C. (2011). Family structure and the intergenerational transmission of gender ideology. Journal of Family Issues, 32(5), 709–734. https://doi.org/10.1177/0192513×10396662

Cherney, I. D., & London, K. (2006). Gender-linked differences in the toys, television shows, computer games, and outdoor activities of 5- to 13-year-old children. Sex Roles: A Journal of Research, 54(9-10), 717–726. https://doi.org/10.1007/s11199-006-9037-8

Davis, S. N. (2007). Gender ideology construction from adolescence to young adulthood. Social Science Research, 36(3), 1021–1041. https://doi.org/10.1016/j.ssresearch.2006

Durkin, K., & Nugent, B. (1998). Kindergarten Children’s Gender-Role Expectations for Television Actors. Sex Roles 38, 387–402. https://doi.org/10.1023/A:1018705805012

Galambos, N. (2013). Gender and Gender Role Development in Adolescence. 10.1002/9780471726746.ch8.

Galambos, N. L. (2004). Gender and gender role development in adolescence. In R. M. Lerner & L. Steinberg (Eds.), Handbook of adolescent psychology (2nd ed., pp. 233–262). Hoboken, NJ: Wiley.)

González-Anleo, J. M., Cortés del Rosario, M., & Garcelán, D. (2018). Roles y estereotipos de género en publicidad infantil: ¿Qué ha cambiado en las últimas décadas? Revista Internacional de Investigación en Comunicación, 18, 80-99. https://doi.org/10.7263/adresic-018-05

Halimi, M., Davis, S. N. & Consuegra, E. (2021). The Power of Peers? Early Adolescent Gender Typicality, Peer Relations, and Gender Role Attitudes in Belgium. Gender Issues, 38, 210–237. https://doi.org/10.1007/s12147-020-09262-3

Halpern, H. P., & Perry-Jenkins, M. (2016). Parents’ Gender Ideology and Gendered Behaviour as Predictors of Children’s Gender-Role Attitudes: A Longitudinal Exploration. Sex Roles, 74, 527–542. https://doi.org/10.1007/s11199-015-0539-0

Hanish, L. D., & Fabes, R. A. (2014). Peer socialization of gender in young boys and girls. In: Tremblay RE, Boivin M, Peters RDeV, eds. Martin CL, topic ed. Encyclopaedia on Early Childhood Development. https://www.child-encyclopedia.com/gender-early-socialization/according-experts/peer-socialization-gender-young-boys-and-girls

Juárez-Rodríguez, J. (2020). Los roles de género en la música infantil de la plataforma digital YouTube. Revista de Ciencias de la Comunicación e Información, 25(1), 19-37. doi: http://doi.org/10.35742/rcci.2020.25(1).19-37

Kågesten, A., Gibbs, S., Blum, R. W. M., Moreau, C., Chandra-Mouli, V., & Herbert, A. (2016). Understanding factors that shape gender attitudes in early adolescence globally: A mixed-methods systematic review. PLoS ONE, 11(6), e0157805. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0157805

Klass, P. (2018). Juguetes para romper los estereotipos de género. The New York Times.

Langford, T., & Mackinnon, N. J. (2000). The affective bases for the gendering of traits: Comparing the United States and Canada. Social Psychology Quarterly, 63(1), 34–48. https://doi.org/10.2307/2695879

McCabe, J., Fairchild, E., Grauerholz, L., Pescosolido, B. A., & Tope, D. (2011). Gender in Twentieth-Century Children’s Books: Patterns of Disparity in Titles and Central Characters. Gender & Society, 25, 197-226. DOI: 10.1177/0891243211398358

Mehta, C. M., & Strough, J. (2009). Sex segregation in friendships and normative contexts across the life span. Developmental Review, 29(3), 201–220. https://doi.org/10.1016/j.dr.2009.06.001.

Pastor, R. (2000). Aspectos psicosociales de la asimetría genérica: rupturas, cambios y posibilidades. En Fernández, J. (2000). Intervención en los Ámbitos de la Sexología y de la Generología. (pp. 217-242). Madrid: Pirámide.

Sadker M, & Sadker D (1985). Sexism in the schoolroom of the Eighties. Reprinted in The World. Reprinted in Annual Editions: Education 1986-87, 87-88, 88-89, (Dushkin Press). Psychol Today. https://www.sadker.org/CV3.html

Saldívar, A., Díaz, R., Reyes, N. E., Armenta, C., López, F., Moreno, M., Romero, A., Hernández J, E., & Domínguez, M. (2015). Roles de Género y Diversidad: Validación de una Escala en Varios Contextos Culturales. Acta de Investigación Psicológica, 5, 2124-2147. DOI: 10.1016/S2007-4719(16)30005-9

Tong, R (2012). Gender Roles in Ruth Chadwick (Ed), Encyclopedia of appied Ethics 2nd edition. Charlotte, USA: Elsevier.