Learning platform

Learning platform

2.1. IDENTITATEA DE GEN

Timp estimat de citire:15minute
  • Genul unei persoane este o interrelație complexă între trei dimensiuni: corp, identitate și expresie socială.
  • Sistemul nostru de gen a fost non-binar încă de la începutul timpului.
  • Copiii transsexuali pot ști încă din copilărie că genul atribuit la naștere nu corespunde identității lor de gen.
  • Un profesor poate contribui la crearea unui mediu școlar sigur și incluziv dacă, de exemplu, vorbește despre diversitatea identităților de gen în cadrul lecțiilor sale.

2.1.1. INTRODUCERE

Explorarea și găsirea identității, inclusiv a identității de gen, poate fi o călătorie dificilă care poate include o stimă de sine scăzută, întrebări, căutări, temeri și pierderi, dar și bucurie, descoperirea de sine și un sentiment de apartenență. O parte din identitatea unei persoane este dorința de a aparține unui grup, dar această dorință poate fi un obstacol în calea definirii, acceptării și dezvăluirii fără durere a identității de gen. Prin urmare, este important ca, atunci când educăm și creștem tinerii, să ne concentrăm și asupra aspectelor legate de diversitatea de gen.

Împărtășirea de informații bazate pe știință este o modalitate de a-i sprijini pe tineri în călătoria lor. În plus, abordarea acestui subiect le transmite tinerilor un semnal clar că diferitele identități și expresii de gen fac parte din diversitatea normală a societății, ceea ce îi permite tânărului să devină un adult sigur și fericit. În lumea de astăzi, în care, de exemplu, educația sexuală și problemele LGBTQ+ s-au transformat adesea în subiecte politizate, este deosebit de important să le vorbim tinerilor despre aceste probleme în mod deschis, cu ceva curaj și folosind o abordare bazată pe știință. În plus, numeroase informații despre identitățile de gen sunt disponibile în social media și în diferite seriale progresiste, astfel încât generația tânără poate fi uneori informată despre gen chiar mai divers decât părinții sau educatorii lor. 

2.1.2. DEZVOLTAREA SUBTEMEI

Deși sexul biologic al unei persoane include anatomia (sâni, vagin, penis, testicule), fiziologia (funcționarea sistemului hormonal, ciclul menstrual, producția de spermă) și genetica (tipuri de cromozomi) (OMS, s.d.), la naștere, sexul unui nou-născut este atribuit ca fiind fie de sex masculin, fie de sex feminin (unele țări oferă o a treia opțiune), în principal pe baza organelor genitale ale copilului. Și presupunem că identitatea de gen a copilului se bazează pe această atribuire (Spectrul de gen, 2019). 

Dar genul unei persoane este o interrelație complexă între trei dimensiuni: corp, identitate și expresie. (Spectrul de gen, 2019), astfel încât, prin urmare, de multe ori, sexul atribuit la naștere poate corespunde identității de gen a unei persoane, dar alteori poate să nu corespundă.

2.1.2.1. Sexul atribuit

Sexul atribuit este un termen care se referă în mod obișnuit la categoria de sex legal derivată din examinarea medicală a unui nou-născut după naștere. Atribuirea se bazează de obicei pe aspectul organelor genitale externe ale copilului. Cu toate acestea, sexul este o caracteristică mai complexă care constă nu numai în organele genitale externe, ci și în organele genitale interne, cromozomii și funcționarea hormonală. Atunci când caracteristicile sexuale, așa cum au fost menționate mai sus, sunt ambigue, copilul poate fi considerat intersex (Pitoňák & Macháčková,2022). 

3.7. Intersex, DSD = diferențe în dezvoltarea sexuală

Persoanele care se nasc cu o variație intersex au o combinație de caracteristici sexuale care nu se încadrează în categoriile binare tipice, cum ar fi bărbat sau femeie (vezi Figura 1). Există mai multe moduri diferite de a fi o persoană intersex. Persoanele intersex pot avea niveluri hormonale diferite față de media bărbaților/femeilor, pot avea o combinație neobișnuită de cromozomi și organe genitale (de exemplu, cromozomi XY și o vulvă) sau o altă combinație de caracteristici sexuale (cromozomi, organe genitale, hormoni) (Cools et al., 2018). Bebelușii care se nasc ca persoane intersex sunt adesea supuși unor operații estetice „corective” pentru a se încadra mai mult într-una dintre categoriile sexuale binare. Se recomandă ca orice operație care este pur estetică să nu fie efectuată până când persoana intersex nu este în măsură să își dea consimțământul (Barker, 2017).

Un dibujo de una pareja Descripción generada automáticamente con confianza media

Figura 1. Combinația de caracteristici sexuale
Sursă: atașament al lecției „Sexuality Myths and Sex Lessons for Education on Respectful Relationships” (originally in Czech: “Mýty o pohlavních orgánech a sexu Lekce sexuální nauky pro vzdělávání o respektujících vztazích”. Dagmar Krišová, Johana Nejedlová, Konsent, z.s., 2021

2.1.2.2. Identitatea de gen

Identitatea de gen se referă la experiența internă și individuală a unei persoane în ceea ce privește genul, care poate să corespundă sau nu fiziologiei sau sexului atribuit la naștere (OMS, s.d.). Deoarece identitatea de gen este o experiență personală, aceasta nu poate fi determinată sau reglementată de nimeni altcineva. Identitatea de gen poate fi bărbat, femeie, nonbinar, fluid etc.

2.1.2.3. Dezvoltarea identității de gen

Încă din primii ani de viață ai copilului, acesta devine parte a unui mod de comportament tipic de gen, care se manifestă prin atribuirea genului social corespunzător. Încă de mici, in ciuda faptului că încă nu sunt încă capabili să vorbească și nu stabilesc legături cu obiectele și acțiunile din lumea înconjurătoare, copiilor li se atribuie comportamente corespunzătoare genului lor. De exemplu, părinții își exprimă entuziasmul atunci când un copil a făcut ceva care corespunde genului lor și reacționează în mod opus atunci când un copil s-a comportat într-un mod care este adecvat pentru un copil de sex/gen opus. Astfel de reacții negative și pozitive creează conexiuni și se vor întări in timp. Acest lucru poate duce la faptul că fetele încep să acorde mai multă atenție modelelor lor feminine, iar băieții modelelor masculine, chiar dacă nu au încă destule cunoștințe sau experiență despre cum să se identifice pe ei înșiși sau pe alții pe baza genului. Din momentul în care copiii încep să înțeleagă limbajul, încep să înțeleagă și că există o mulțime de etichetări de gen. În timpul creșterii lor, ca urmare a procesării social-cognitive, copiii încep să se definească pe ei înșiși ca băieți sau fete, ceea ce reprezintă impulsul pentru dobândirea unui comportament adecvat genului și a unor caracteristici legate de gen. (Marecek et al., 2004).

2.1.2.4. Identitatea unui copil trans

Paragraful precedent descrie o situație care ar putea fi aplicată majorității copiilor, dar nu este aplicabilă celor al căror gen atribuit la naștere nu corespunde cu identitatea lor de gen. Diferite rezultate ale cercetărilor indică faptul că o mare parte din întrebările și conflictele persoanelor trans cu privire la identitatea lor de gen au apărut în copilăria timpurie (Mason-Schrock, 1996; Morgan & Stevens, 2008, citat în Patterson & D’Augelli, 2013).. Deoarece Kessler și McKenna (1978) au concluzionat în timpul cercetării lor că identitatea de gen începe să fie înțeleasă la vârsta de trei sau patru ani, iar în câțiva ani se înțelege că este permanentă, se poate stabili că aceste contradicții privind percepția de gen a copiilor apar în același timp în care lumea înconjurătoare începe să atribuie genul lor social genului/sexului atribuit la naștere. Atunci când se întâmplă ca genul social să fie diferit de sexul biologic, acest lucru provoacă confuzie la copii (Patterson & D’Augelli, 2013). Constatări similare pot fi observate și în studiile lui Gagne et al. (1997), Devor (2004) și Budge et al. (2013) – respondenții tuturor studiilor au simțit încă din copilăria timpurie că genul atribuit la naștere le-a provocat disconfort și au simțit că nu se potrivesc cu ceilalți.

Un studiu al Universității din Washington, cel mai mare studiu de acest gen, a publicat rezultate care arată că, indiferent de cât timp un copil trans a fost considerat și tratat ca un copil cis, identitatea de gen a acestuia este la fel de puternică ca și în cazul copiilor cisgender. Cercetătorii au găsit această similitudine surprinzătoare, deoarece copiii trans din cadrul cercetării au fost tratați ca și copiii cis, iar copiii cis nu au fost tratați ca și copiii trans (Eckart, 2019). Înțelegerea acestor constatări ar putea ajuta adulții să îi sprijine mai bine pe copii în timpul dezvoltării lor, a identității de gen și a tranzițiilor sociale.

2.1.2.5. Sisteme de gen binar și non-binar

Conform sistemului binar de gen, oamenii sunt împărțiți în două categorii – bărbați și femei, iar acest lucru se datorează sexului care le-a fost atribuit la naștere. Conform sistemului de gen non-binar, genul unei persoane este o interrelație complexă între trei dimensiuni: corp, identitate și expresie (Spectrul de gen, s.n.) toate acestea fiind separate; uneori acestea coincid, alteori nu. În plus, spectrul identității de gen este considerat mai larg decât simplul bărbat – femeie.

Cu toate acestea în cultura occidentală de astăzi, avem încă tendința de a vedea genul ca pe un sistem binar, când, de fapt, sistemul de gen a fost întotdeauna non-binar. Diferite studii antropologice și istorice arată acest lucru și chiar și astăzi, în multe culturi antice, sistemul de gen non-binar continuă să fie un aspect funcțional (Organizația Națiunilor Unite Free and Equal, 2014). De exemplu, nativii americani au avut întotdeauna oameni cu două spirite, India are Hijras (comunitatea hijra din India preferă să se numească „kinnar”); sau Māhū, din Hawaii sau Tahiti.

Abordarea non-binară a sistemului de gen permite persoanelor transsexuale și intersexuale să se exprime în conformitate cu identitatea lor și este incluzivă și respectuoasă față de acestea.

2.1.2.6. Diversitatea identităților de gen

  • Cisgender: O persoană a cărei identitate de gen corespunde cu sexul care i-a fost atribuit la naștere, descrie persoanele care nu sunt transsexuale. „Cis-” este un prefix latin care înseamnă „de aceeași parte cu” și, prin urmare, este un antonim al lui „trans-„. Utilizat în mod obișnuit de persoanele tinere și de persoanele transgender (GLAAD, s.d.).
  • Persoană transgender (persoană trans): O persoană a cărei identitate de gen este diferită de sexul care i-a fost atribuit la naștere. O persoană care este trans poate folosi și alți termeni, în afară de trans, pentru a-și descrie genul în mod mai specific. A fi trans nu depinde de aspectul fizic sau de procedurile medicale – o persoană se poate numi trans în momentul în care își dă seama că identitatea sa de gen este diferită de sexul care i-a fost atribuit la naștere (GLAAD, s.d.).
  • Identitatea de gen non-binar: Unele persoane nu se încadrează în categoriile de „bărbat” sau „femeie”, sau „masculin” sau „feminin”. De exemplu, unele persoane se identifică cu mai mult de un gen sau cu un gen care nu este nici masculin, nici feminin. Unele persoane nu se identifică cu niciun gen. Unele persoane au o identitate de gen fluctuantă. Identitățile non-binare se încadrează în categoria transsexualilor (GLAAD, s.d.). Alți termeni în afară de non-binar pot fi genderqueer, agender, bigender și altele. Niciunul dintre acești termeni nu înseamnă exact același lucru – dar înțelegerea comună este că este vorba de experiența de gen care nu este în mod explicit masculin sau feminin (Centrul Național pentru Egalitatea Transgenderilor, 2018).
  •  

– 2.1.3. SITUAȚII DE DISCRIMINARE LEGATE DE SUBIECT –

Un băiat transsexual cere personalului școlii să folosească pe viitor pronumele el/lui atunci când i se adresează.

Majoritatea cadrelor didactice încearcă să folosească numele și pronumele tânărului, dar există încă un profesor în școală care continuă să nu țină cont de autodeterminarea copilului și folosește vechiul său nume (deadnaming) și îl numește fată (misgendering) atunci când i se adresează. Copilul atrage în mod repetat atenția profesorului asupra folosirii numelui și a genului greșit, dar profesorul își continuă activitatea.

Această situație este discriminatorie, inexactă și înșelătoare față de elev și, în funcție de legile adoptate, poate constitui o încălcare a drepturilor copilului la intimitate, autodeterminare și exprimare. Într-o astfel de situație, se recomandă ca părinții să contacteze conducerea școlii pentru asistență. Este important să se explice conducerii că utilizarea numelui și a genului cu care se identifiă un copil este o abordare salvatoare pentru copiii trans.

În caz de discriminare, părinții/școala trebuie să întrebe întotdeauna copilul de ce fel de sprijin ar avea nevoie pentru a se simți în siguranță după o astfel de situație.

În cazul în care copilul nu poate spune singur ce l-ar ajuta să se simtă în siguranță și inclus, se recomandă să cereți sfatul unei organizații LGBTQ+ cu experiență în domeniul educației. Acestea vă pot oferi sfaturi sau vă pot îndruma către expertul necesar.

2.1.4. BUNE PRACTICI

Cadrele didactice au posibilitatea de a le oferi copiilor un mediu sigur și incluziv, folosind activități mici și simple.

  • Crearea unui curriculum incluziv în care să fie incluse subiecte legate de diversitatea de gen. Se recomandă ca subiectele de gen să nu fie tratate separat de subiectele principale, ci să fie integrate în mod natural în curriculum.
  • Faceți-vă vizibil pentru copii purtând simbolurile LGBTQ+ sau păstrându-le în clasă. În acest fel, un elev poate fi sigur cine este adultul care îl sprijină în școala sa. Elevii trebuie să știe cine este personalul sigur din școală, la care pot apela în caz de nevoie. Acest lucru este necesar pentru ca, în cazul în care copilul are o experiență negativă anterioară cu un specialist, sau dacă nu are o familie care să îl sprijine etc., atunci va găsi un adult sigur cu care să vorbească la școală și nu va fi lăsat singur cu întrebările și preocupările sale.
  • Propuneți conducerii școlii ca, pe lângă spațiile specifice pentru fiecare sex, să existe și spații unisex – toalete, vestiare etc.
  • Propuneți conducerii școlii să sărbătorească diferite zile cu tematică LGBTQ+ în școală, cum ar fi IDAHOBIT, să creeze un grup de sprijin pentru elevii LGBTQ+ și profesorii LGBTQ+, să adauge subiecte LGBTQ+ în documentele școlare, de exemplu, că nu se tolerează hărțuirea pe motivul apartenenței la comunitatea LGBTQ+ în școală.

Vizibilitatea este unul dintre cele mai importante lucruri de care au nevoie elevii – problemele legate de apartenența la comunitatea LGBTQ+ sunt menționate în documentele școlare importante, personalul școlar LGBTQ+ prietenos este vizibil etc.

Studiile au arătat că, cu cât o școală este mai incluzivă și mai sigură pentru elevii LGBTQ+, cu atât este mai probabil ca aceștia să nu chiulească de la ore, să aibă o stimă de sine mai mare, un nivel de stres mai scăzut, rezultate academice mai bune, etc. În plus, ceilalți elevi sunt mai deschiși la subiecte legate de comunitatea LGBTQ+.

2.1.5. REFERINȚE

APA (2015). Guidelines for psychological practice with transgender and gender nonconforming people. American psychologist, 70(9), 832-864.

Budge, S. L., Katz-Wise, S. L., Tebbe, E. N., Howard, K. A. S., Schneider, C. L., & Rodriguez, A. (2013). Transgender Emotional and Coping Processes: Facilitative and Avoidant Coping Throughout Gender Transitioning. The Counseling Psychologist, 41(4), 601–647. https://doi.org/10.1177/0011000011432753

Devor, A. H. (2004). Witnessing and mirroring: A fourteen stage model of transsexual identity formation. Journal of Gay & Lesbian Psychotherapy, 8, 41–67.

Eckart, K. (2019, November 18). Among transgender children, gender identity as strong as in cisgender children, study shows. University of Washington News. https://www.washington.edu/news/2019/11/18/among-transgender-children-gender-identity-as-strong-as-in-cisgender-children-study-shows/

Gagné, P., Tewksbury, R., & McGaughey, D. (1997). Coming Out and Crossing Over: Identity Formation and Proclamation in a Transgender Community. Gender & Society, 11(4), 478–508. https://doi.org/10.1177/089124397011004006

Gender Spectrum (2019). Understanding Gender. Retrieved 29 September 2022, from https://genderspectrum.org/articles/understanding-gender

Glaad. (n.d.). GLAAD Media Reference Guide—Transgender Terms. GLAAD. Retrieved 26 September 2022, from https://www.glaad.org/reference/trans-terms

Kessler, S. J., & McKenna, W. (1978). Gender: An ethnomethodological approach. (pp. xv, 233). University of Chicago Press.

Marecek, J., Crawford, M., & Popp, D. (2004). The Construction of Gender, Sex and Sexualities. In A. H. Eagly, A. E. Beall, & R. J. Sternberg (Eds.), The Psychology of Gender, Second Edition (Second edition, pp. 192–216). The Guilford Press.

National Centre for Transgender Equality. (2018, October 5). Understanding Non-Binary People: How to Be Respectful and Supportive. https://transequality.org/issues/resources/understanding-non-binary-people-how-to-be-respectful-and-supportive

Patterson, C. J., & D’Augelli, A. R. (Eds.). (2013). Handbook of Psychology and Sexual Orientation (1st edition). Oxford University Press.

United Nations Free and Equal. (2014). Sexual Orientation and Gender Identity Throughout History. https://www.unfe.org/system/unfe-74-SEXUAL_ORIENTATION_AND_GENDER_IDENTITY_ARE_NOTHING_NEW_PDF.pdf

WHO (n.d.). Gender and health. Retrieved 29 September 2022, from https://www.who.int/health-topics/gender2.1

Share this Doc

2.1. IDENTITATEA DE GEN

Or copy link

CONTENTS